Am ceva ce ma indeamna sa tot urmez pasi
nu cunosc bucuria,ci doar un surogat al ei..
Ratacesc noptile pe colinele disperarii,cu tacerea ma-ngan;
glasuri straine ma cheama spre ele,iar gandurile,toate,rafale de vant.
Un singur glas,o singura voce isi intinde bratele si-mi cuprinde intreaga suflare,
e ca o floare,ca o pata de alb imaculat in negrul in care m-am aruncat.
As vrea sa fuga si el cu glasul lui..
Cat mi-as dori sa-l gonesc,sa oboseasca nu vreau de intreaga-mi povara,
nu vreau sa se stinga de mana mea,nu vreau sa se piarda in umbra mea.
