Nu ma doare venirea mortii mele in masura in care ma doare durerea celor ce ma vor plange.As prefera propria-mi moarte venind fulgerator decat sa simt si sa accept moartea apropiatilor mei.Ma doare!of,Moarte..nicicum nu-i bine.
Incearca dintotdeauna sa-si proclame superioritatea,sa-si impuna sa te faca a crede ca e neconditionat langa tine..iti insufla un iz de iubire de proasta calitate..aproape stearpa,searbada... Iti plange pe umar cand cerul pare sa fi cazut pe el,priveste cu un ochi imbibat de gelozie si viclenie reusitele tale.Iti trage palme pe ascuns,arunca mistuitoare cuvinte spre tine...crezand ca stie totul.Nu accepta opinia ta,doar vorbele sale valoreaza enorm;atat de enorm ca ar fi gata..pentru gloria lui sa te calce in picioare. Poate cine citeste..regaseste in descriere tipologia descrisa;sunt prietenii,da,acei inamici mascati.
Un om in pragul Mortii si-ar spune: -Trebuie sa-mi adun toate gandurile, toate intamplarile pentru a avea ce povesti Ingerilor pana cand Sfantul Petru ma va primi in audienta.
Corpul e incaperea Sufletului, iar Boala e usa la care bate Moartea; Sa ne pregatim Sufletul din timp.. s-ar putea ca Moartea sa nu se mai osteneasca a mai bate la usa,ci sa-l evacueze instantaneu din camera inchiriata initial pentru cateva-presupuse decenii.
duminică, 10 aprilie 2011
O,mama...mai ca-mi vine sa te cert ca te-ai iubit cu tata.
Voi trai la marginea :lumii,a vorbelor,a vietii,a iubirii,a inimii,a prapastiei,a zilei,a zambetului,a dorului... Voi trai in sanul:neantului,al tacerii,al mortii,al noptii. Voi trai..pana cand generatorul de necazuri situat in partea stanga a pieptului meu se va indura si ma va lasa sa cad in Nimic.