Suflet în spaţiu,Rainer Maria Rilke

Aici sunt, aici, eu ce-am fost smuls,
şi mă clatin.
Oare cutez? Mă arunc?
Mulţi au fost cei destoinici
acolo unde zoream. Dar acum
unde şi cei mai mici stăpânesc până la capăt,
muţi înaintea lucrării măiastre –:
Oare cutez? Mă arunc?
E drept c-am îndurat nopţi, din stânjenitul meu
trup; da, prieteni făcusem
din el, pământeanul, şi nemărginirea;
se revărsa,
suspinând, inima-i ce-o înălţăm
fără podoabe.
Dar acum, cui să arăt
că eu sunt doar suflet? Pe cine
uimeşte?
Deodată să fiu cel veşnic,
să nu mai fiu supus contradicţiei, să nu mai fiu
cel ce alină; să nu mai fiu părtaş decât
cu cerul.
Cu greu încă tainic;
căci între toate deschisele
taine, una
înfricoşată.
O, cum se-ntrepătrund îmbrăţişările mari. Care
o să mă prindă, care o să mă dea mai departe,
pe mine cel ce stângaci
îmbrăţişează?
Sau am uitat şi-s in stare?
Uitat-am zbuciumul istovitor
al celor greu iubitori? Uimit
m-arunc spre înalt şi-s în stare?
În româneşte de Maria Banuş

Jalal al-Din Rumi-Iubirea a spus

***
Numai iubirea
poate explica iubirea.
***

***
Nu-l privi pe sufitul care cauta o comoara
ca pe un vinator de comori:
el este insasi comoara.
Cum ar putea indragostitul sa fie altceva
decit iubirea lui?
***

***
Nu te uita la forma ta, oricit de
frumoasa sau de urita ar fi.
Priveste iubirea si telul cautarii tale.
...O, tu cel cu buzele insetate, continua
sa cauti apa.
Acele buze insetate sint dovada ca vei gasi
sursa apei.
***

***
Eram incintat de mine,
Pentru ca dadeam tot ce aveam:
Inima, credinta, munca.
"Si cine esti tu, ai spus,
sa crezi ca ai atit de multe de oferit?
Se pare ca ai uitat de unde sint toate
Si de unde vii."

***
Cum poate sa fie in mine
o iubire atit de mare?
"Gindeste-te la ochii tai -
Sint mici, dar vad lucruri enorme!"
***
***
Esti in cautarea sufletului tau?
Atunci, paraseste-ti inchisoarea.
Lasa valul; uneste-te cu riul si
revarsa-te in ocean.
Absorbit de aceasta lume
Ai facut din ea o povara.
Ridica-te deasupra lumii -
O alta viziune!
***




"Jalal al-Din Rumi a fost un teolog genial, un reprezentant marcant al islamismu
lui,invatat renumit, adorator al lui Dumnezeu si totodata unul dintre cei mai mari poeti mistici
ai tuturor timpurilor."Am venit sa stralucesc" a spus Rumi, iar cind citesti versurile lui uiti de lim
itarile pe care le ai. Nu mai ramine nici un strop al inimii tale care sa nu vibreze de
fericireatrezirii la realitatea celei mai profunde frumuseti, nu mai esti omul obisnuit a
l unui orizont marginit, ci scinteierea vie a celui care isi recunoaste intelepciunea.
Poezia lui nu este pentru minte, ea este respiratia vietii care intr-o clipa de
adevar te
duce la intilnirea cu tine insuti." S.Trandafir

"Travesti",Mircea CĂRTĂRESCU

„Mă simţeam exclus, ca întotdeauna, din lumea colegilor mei. Mă obişnuisem cu gândul că nu putea exista pentru mine decât un singur viitor: o mansardă cu un scaun, o masă şi un pat unde aveam să putrezesc toată viaţa - scurtă, de cel mult patruzeci de ani - scriind un roman nesfârşit şi ilizibil, pe care-l vor găsi după moartea mea, lângă mine, puţind a cadavru, dar în care ar fi fost Totul, tot adevărul despre existenţă şi inexistenţă, întreaga lume cu toate detaliile ei şi cu sensul ei hidos. Reveria în care, pe atunci, mă vedeam scriitorul total, hipergenial, demolatorul cosmosului pentru a-l înlocui cu o carte, era coloana vertebrală a vieţii mele. Să fi putut scrie Cartea, mi-aş fi lăsat jupuită pielea de pe mine, şi-n pielea mea vie, cu capilare şi reţele nervoase şi glomerule sudoripare, aş fi legat volumul atotcuprinzător.“


Mircea CĂRTĂRESCU

Gunoaie.

Mi-as fi pastrat lacrimile pentru astazi si pentru mai tarziu daca as fi stiut ca ce o sa simt acum o sa doara mai mult decat tot ceea ce am simtit inainte.Acum nu mai am cu ce sa descarc tot gunoiul asta care mi s-a lipit de suflet.Inima mea zace murdara intre sacii negrii de gunoi plini cu minciuna,dispret,dezamagire,resturi de speranta si de vise;se vor descompune toate in mine,nu vreau sa ma gandesc ce va incolti in loc.
Astept..si cred ca astept ploaia;
De am invata macar cand si cat sa plangem,n-am mai cersi indurare din partea Cerului cand ramanem cu izvorul sufletului secat.

Despre noi.

Cand credem ca suntem singuri,suntem inconjurati de fapt din toate partile de oameni care ne pretuiesc;cand suntem intr-adevar singuri refuzam sa acceptam faptul ca asa si suntem.

-

Am pierdut tot;pana si pe mine.
Au murit sperantele si visele in bratele mele,
ma duc sa le plang,
sa le ingrop.
Bietele..
probabil vor ajunge intr-o groapa comuna.

Nu aici.

A trecut un an,
dar durerea mea nu e cu nimic mai diminuata.
Ai plecat de aici cu pasi repezi spre moarte.
Si nu mai esti.
Nu aici.

..toate notiunile pe care le avem despre ea.

"Alcatuim infatisarea fizica a fiintei pe care o vedem cu toate notiunile pe care le avem despre ea,iar in aspectul total pe care ni-l infatisam,aceste notiuni ocupa,desigur,cea mai mare parte.Ele sfarsesc prin a umfla atat de bine obrajii,prin a urma intr-o aderenta atat de exacta linia nasului,se pricep atat de bine sa nuanteze sonoritatea vocii,ca si cum toatea acestea n-ar fi decat un invelis transparent,incat, ori de cate ori vedem aceasta fata si auzim aceasta voce,astea sunt notiunile pe care le regasim,pe care le ascultam."

Marcel Proust

Posibilitati,probabilitati

Puţine lucruri ne rup tiparul
Culori găsesc in cioburi...
Imi tot imaginez că oamenii din lume au dispărut
La fel cum eu o să dispar
În infinite încercări de a ma salva
La fel cum tu vei eşua
În infinite încercări de a scăpa
Imaginează-ţi des că suntem altceva.

Oglinzile dau sfaturi oarbe
De aia n-arăt ce vor să vadă
E ca şi cum mi-aş ţine frica într-o vază
Puţine lucruri ne rup tipare
Culoare găsesc în cioburi
Le spăl când sunt murdare
Vorbesc cu mine des despre distanţa
Până la fericita disperare
Şi mă găsesc tragându-mă de păr
Ca e exasperant de mare
Îmi tot imaginez că oamenii din lume au dispărut
În infinite încercări
De a ajunge toţi pe soare
La fel cum eu o să dispar
În infinte încercari de a mă salva
La fel cum tu vei eşua
În infinite încercări de a scapa
De aia imaginează-ţi des că suntem altceva
Şi nu doar vorbe...
Poate un timp am fi putut să fim o cobză
Să stăm cuminţi, să stăm cuminţi...
În braţele lui Tudor Gheorghe...
În braţele lui Tudor Gheorghe...

În alta ai fi putut să fii un nai în mâna lui Zamfir
Un cerceştor în ochii lu' Nae Caranfil
Ai fi putut sa fii o piatra
Şi vezi în pielea ta
Brancuşi să-şi înfigă dalta
Da nu în asta...
În alta...

În asta totul e drept
Şi se loveşte de pereţi
Ca tunetul înalt pe care nu-l percepi
În alta am fi putut să fim poeti
În asta suntem doar beţi, irelevanţi, incoerenţi!
Pricepi ceva din asta?
În alta primeşti poveşti, flori de cireş
Şi stai la masa lui Caragiale
Şi-l priveşti fără să îndrăzneşti să-i vorbeşti
În asta te chinui noaptea să aţipeşti
În alta sunt zâne bune şi strugurii mai copţi
Bacovia e beat in alta
În asta e plin de politicieni şi porci
Şi nesimţiţi şi hoţi
În asta devii sătul de tine
Cum eu devin sătul de rime
Cand tot ce scriu nu înţelege nimeni.

În alta ai fi putut să fii un nai în mâna lui Zamfir
Un cerşetor în ochii lu' Nae Caranfil
Ai fi putut sa fii o piatra
Şi vezi în pielea ta
Brancuşi să-şi înfïgă dalta
Da nu în asta...
În alta...

Butch - Pogany'31

De-a oamenilor vorbă îmi e groază- Rainer Maria Rilke

De-a oamenilor vorbă îmi e groază.
Ei totul spun atât de desluşit:
asta se cheamă câine şi cealaltă – casă,
şi aici e-nceput şi coló e sfârşit.
Şi duhul lor mă sperie, cu jocul lui flecar,
ei ştiu tot, ce va fi şi ce s-a-ntâmplat;
pentru ei nici un munte nu mai e minunat;
moşia, grădina, cu Dumnezeu li-s hotar.
Rămâneţi departe, strig, şi apăr, în gând,
mi-atât de drag s-aud lucrurile cântând.
Le-atingeţi voi: sunt mute şi-ngheţate.
Voi îmi ucideţi lucrurile toate.

În româneşte de Maria Banuş

RAINER MARIA RILKE

Oameni

Trece un an,trec doi,trec zeci.Oamenii se schimba,dar nu-i asa ca in definitiv sunt aceeasi?

Sa nu mai dormim.

Nu e cazul sa ne plangem de mila,nici macar nu e vreme;noi romanii,Romania,cladirile ce ne inconjoara,totul e facut sa cada.Sa asteptam salvarea?De unde,daca nu ne-o facem noi?Sa nu mai plangem,ar trebui sa fim invatati sa mergem numai in genunchi.
Am inteles!Am pierdut razboaie,ne-au calcat in picioare,au venit peste noi bolsevicii,am scapat de ei si dupa douazeci de ani suntem inca aici,pare-mi-se in democratie.Am inteles..politica tine de ei,de berbecii aia care pornesc intotdeauna cu capul inainte.Romania a fost sortita sa fie inrobita si batjocorita si supusa unei involutii mascate de o evolutie falsa;dar sa-i lasam pe ei..Noi,cei care facem abia acum ochi sa pornim in viata ce asteptam?De ce ii lasam sa isi bata joc de noi?Noi stim ca suntem buni si ca putem si totusi ce facem ? Dormim si noi? Auzim de la ei,doar ca de pe bancile scolilor ies tampiti,dar nu privesc in adancuri sa vada si pe altii.Ne vor ingramadi in camera "tampitilor" si o sa murim cu cei care sunt cu adevarat tampiti.Se va alege praful de toate visurile si telurile noastre.Probabil vom pleca si noi departe,la "altii",asta daca nu ne vor ingradi de tot mintea.Vor sa ne ia totul,ne baga pe gat toata tarasenia meschina a mass-mediei care promoveaza personaje ratate si nedemne de urmat.Nu se gandesc niciodata la noi;cati dintre voi nu-si doresc sa vada ceva cu adevarat informativ si folositor si nu toate bazaconiile astea care ni se baga pe gat.
Am intalnit atatea persoane inteligente,talentate,puternice,capabile,dornice de schimbare care stau in umbra.De ce? Visez inca la o lume care s-ar bate pe o carte,si care ar incerca sa schimbe pe cel nestiutor intr-unul cunoscator si nu sa-l faca TAMPIT!Toti "desteptii" astia,care scuipa prostii pe gura,se vor a fi destepti,ba chiar intelepti cand de fapt nu sunt.Ne manipuleaza.Ei,doar isi bat joc.
Si isi vor bate joc pana cand isi vor da seama ca s-au pierdut pana si pe ei.
Sa nu mai dormim.Suntem buni.

..de mine

Mi-e dor de mine si astept sa ma intorc inapoi.Vreau sa ma iert,desi o sa fie greu si sa fiu iar eu.Eu cu mine,sinele mele cu fiinta mea...sa fiu EU.
Cea mai grea lupta e aceea pe care o porti cu tine insati;si asta pentru ca nu are cine sa te apere.

Calau.

Nu am vrut sa tin iubirea langa mine.Am tagaduit-o dintotdeauna;si stiu un singur lucru:ca pot suporta mai degraba singuratatea la care am fost condamnata decat sa cresc in mine ceva ce ma imbolnavea si ma inrobea.Nu vreau sa ma leg cu ceva care ma transforma intr-un sclav.Ah,si cati n-am auzit ca ar fi gata sa moara pentru iubire...Bieti cabotini.
Iubirea e doar un calau care conduce spre esafod.Atat.

Cuibul Visurilor,Erich Maria Remarque

-Se numea Luize,dar toti ii spuneau Lu.Priviti tabloul in lumina palpaitoare a lumanarii:exact asa era si cand era in viata.Am vazut-o pentru prima data intr-o seara de primavara.Era frumoasa.Pentru mine a reprezentat portul in care au poposit vapoarele nostalgiilor mele,ochii ei erau astrii care luminau bezna existentei mele,iar sufletul ei,bunatatea izbavitoare si puntea care trecea peste abisurile si sfasierea din interiorul meu.[..]Cand a venit toamna am inceput sa ne dezmeticim.Eram bolnav de plamani si sarac lipit pamantului;ea era logodita cu un barbat vrednic,pe care il aprecia.Cu inima sfasiata,m-am retras;pe atunci credeam ca nu mai am decat cativa ani de trait.[..]Rupsese relatiile cu celalalt si cu familia si voia sa se intoarca la mine..in ciuda bolii,a saraciei,a fugii de acasa.Nu m-a gasit si a revenit la ai ei.Acolo s-a imbolnavit.Ultimele ei cuvinte au fost cuvinte de dragoste si numele meu.Asa mi-a spus mama ei...

*

-O femeie care nu devine mama a pierdut tot ce poate fi mai frumos-tot ce poate fi mai frumos pentru o femeie.De cata fericire are parte o mama in primii ani de viata ai copilului,de la primul gangurit nearticulat,pana la primul pas nesigur!Se recunoaste in fiecare stadiu,se vede renascand,intinerita,in copiii ei.Indiferent ce ar fi facut o femeie:un cuvant trece cu buretele peste tot:A fost mama.[..]

-In tinerete sustineam ca barbatul nu este in stare sa iubeasca.Mi-am retractat apoi spusele.Trebuie sa te inalti de la iubirea pur fizica la cea sufleteasca.Multi confunda euforia simturilor cu iubirea.Iubirea este in primul rand sufleteasca,psihica.Asta nu inseamna neaparat ca trebuie sa ramana platonica,palida,neimplinita.Totusi,armonia fizica trebuie sa fie o intensificare sau declansare a contactului sufletesc.Iubirea este o betie.Nu a sufletelor,ci a simturilor.[..]O legatura spiritual-sufleteasca,concretizata fizic-iata ce inseamna iubirea.

*

-Omul tanar tinde cu toata faptura sa spre zenitul vietii.Drumul duce inca in sus.Cand ajungi pe culme si o pornesti pe drumul care duce in jos si zaresti valea cufundata in umbrele inserarii,gandul mortii iti devine mai familiar.Moartea este un cameleon amagitor.Apare mereu in alta infatisare.Sau,mai bine zis,noi suntem cameleonii;caci ne schimbam mereu atitudinea.Ba vedem in moarte un prieten,ba un inamic.[...]

Cuibul Visurilor,Erich Maria Remarque

Silogismele Amaraciunii,Emil Cioran.

Emil Cioran scria in cartea sa,"Silogismele Amaraciunii" : Feriti-va de cei ce intorc spatele dragostei,ambitiei,societatii.Pentru toate aceste renuntari se vor razbuna.
El declara cartea ca fiind insolenta,insa cu siguranta a stiut ca multi se vor identifica si vor rationa cu cele zise de el.
Ma simt ca o prostituata intr-o lume fara trotuare sau Toate apele au culoarea inecului sunt doua dintre Silogismele Amaraciunii.
E o carte ce merita citita,care,de altfel a cunoscut o avalansa de cititori in momentul in care a fost publicata in editie de buzunar abia dupa douazeci si cinci de ani de la aparitie.