WORKING CLASS HERO

As soon as your born they make you feel small,
By giving you no time instead of it all,
Till the pain is so big you feel nothing at all,
A working class hero is something to be,
A working class hero is something to be.
They hurt you at home and they hit you at school,
They hate you if you're clever and they despise a fool,
Till you're so fucking crazy you can't follow their rules,
A working class hero is something to be,
A working class hero is something to be.
When they've tortured and scared you for twenty odd years,
Then they expect you to pick a career,
When you can't really function you're so full of fear,
A working class hero is something to be,

A working class hero is something to be.
Keep you doped with religion and sex and TV,
And you think you're so clever and classless and free,
But you're still fucking peasents as far as I can see,
A working class hero is something to be,
A working class hero is something to be.
There's room at the top they are telling you still,
But first you must learn how to smile as you kill,
If you want to be like all the folks on the hill,
A working class hero is something to be.
A working class hero is somethïng to be.
If you want to be a hero well just follow me,
If you want to be a hero well just follow me.

JOHN LENNON-Working class hero

Presupus Craciun.Porc-Om sau Om porc?

Craciunul.Cel mai bun prilej al omului de a sarbatori nasterea mantuitorului.Credinciosii se intorc multumiti de la liturghie cu sufletele mai curate ca niciodata.Copiii asteapta cuminti ca mosul  sa le puna cadourile sub brad si se mira cum de nu-l prind niciodata in fapt.Casele dogoresc de atata caldura si colind...si....dar stati,ce insir eu aici e rupt de realitate.Eh lasati..lasati,am dreptate;sa o iau deci de la capat.

       Craciunul.Cel mai bun prilej al omului de a sarbatori cu mancare,bautura multa si fast ziua de 25 Decembrie a carei semnificatie au uitat-o cu totii.Taierea porcului si toata carnea pe care romanii o cumpara din super-marketuri semnifica evolutia omului si se pare,a infratirii acestuia cu Porcul in cauza.Oare cand isi va da seama hilarul roman ca de fapt se mananca pe el?Intrebare strict retorica.Oamenii nici nu mai au nevoie de slujba bisericeasca,de cum se trezesc scot halcile de carne si sarmalele din frigider,dau muzica la maxim,isi aduna toate neamurile si dau muzica la maxim.De cum se aseaza la masa,cei adunati incep sa tipe unii la altii pentru ca nu se pot auzi din cauza muzicii...evident ca asculta colinde de Craciun cantate de Fuego si nu manele,muzica lautareasca sau alte chestii..nu.

  Odraslele au asteptat in seara de ajun ca parintii lor sa scoata odata cadourile ascunse prin te miri ce locuri;oricum,nu mai reprezinta o surpriza,razgaiatii au avut grija sa scrie ditamai lista cu dorinte.Astia mai mari..au cerut de la mosu’ bani,ce mai incolo si incoace...lor le trebuie bani pentru ca tu!parinte natang ce esti nu ai gusturi compatibile cu ale copilului tau.Oricum tu esti de vina pentru asta,dar degeaba ma atat eu impotriva ta..ce naste din pisica soareci mananca.

 Celor care mananca incontrolabil de Craciun pot sa le dau un sfat;sa ia exemplul grecilor.Aia la bancheturile lor nu faceau altceva decat sa manance si sa bea si cand ajungeau cu mancarea pana in gat vomitau in vasele alea ale lor,iar apoi mancau din nou pana nu mai puteau si tot asa.

  Persoanele cu dare de mana petrec in cluburi cu animatoare-craciunite si cu niste cozonac din partea casei.De ei nu ma iau;sa spuna merci ca ii numesc persoane.

Dintr-un motiv pe care-l banuiesc,dar pe care nu o sa-l spun,Omul a uitat ce se sarbatoreste pe 25 Decembrie.Craciunul,stiu..adica pe Mos Craciun?Asta sarbatoreste majoritatea.Pe Mos Craciun cel cu tolba plina de jucarii pentru copii,cu bautura si mancare peste poate pentru adulti inconstienti,cu muzica pe care o aud si acum la vecinii mei desi e ora tarzie.Oamenii astia confunda sarbatoarea cu o nunta care tine trei zile:mirele e omul,iar mireasa e porcul.Bietul porc..animal-pretext de jertfa.Sa va spun ceva...Vechiul Testament spune clar ca Porcul,animal cu copita despicata nu poate fi mancat: Orice animal cu copita despicată, care are copita despărțită în două și își rumegă mâncarea, îl puteți mânca.[..]Porcul are copita despicată și despărțită în două, dar nu rumegă; acesta este necurat pentru voi. Asadar,ce e porcul taiat de Ignat?Jertfa..una nedorita.Oricum,daca veti avea curiozitatea sa rasfoiti Biblia veti afla multe.Din pacate multe contradictii,Biblia actuala este cartea care se anuleaza singura si spun actuala pentru ca datorita traducerilor si altor factori surveniti,Biblia a ajuns la noi usor modificata.Daca vreti sa aflati mai multe va invit sa cititi Lexiconul erorilor biblice de Walter-Jorg Langbein,dar sa nu uitati sa cititi si cate ceva din Biblie.

  M-am cam distantat de subiect,dar am vrut sa arat ca razvratirile mele sunt uneori intemeiate.Eu nu am simtit Craciunul cum il simteam anii trecuti..si-a cam pierdut esenta,dar nu am uitat ce am sarbatorit si stiu ca nici voi.

    Iisuse nu mai plange,lumea e a ta.

..spune-mi tu acum,ce vezi?

 

”Fata mea...ma auzi?...spune-mi,ma auzi?”Adormisem tarziu,imbracata asa cum ajunsesem acasa de la o intalnire cu o prietena pe care nu o mai vazusem de mult.M-am trezit speriata la auzul vocii si am constatat ca in timpul somnului jumatate din corp alunecase in afara patului;capatasem o durere de gat infernala din cauza pozitiei,cine stie de cat timp eram asa.Pierdusem total notiunea timpului.Lumina din camera mea lipsea cu desavarsire,iar acest lucru era cel putin ciudat pentru ca de obicei peretii erau luminati de stalpii de afara.Mi-am indreptat privirea spre geam,dar nu vedeam nimic asa ca m-am ridicat crezand ca draperiile impiedica lumina sa patrunda.Cand am vrut sa apuc cu mana draperia mi-am dat seama ca nu mai era acolo.Geamul nu mai era acolo.Am verificat cu mainile peretii,erau goi,nu mai aveam ferestre;imediat dupa asta am fost consternata sa vad ca nu am o usa....am cautat innebunita o clanta de care sa ma agat,dar fara rezultat.Eram inchisa ca intr-o cutie de chibrituri.M-am panicat,nu stiam ce se intampla;mi-a trecut prin minte faptul ca poate visez,dar totul era prea real.Am vrut sa ma asez pe pat din nou si sa-mi caut telefonul pe care il aruncasem undeva pe acolo cand ajunsesem acasa;dar nu mai era nici patul.In clipa urmatoare,am auzit vocea din nou “ma auzi?”imi spunea.Am scos un tipat inabusit si am simtit cum inima mea e pe cale sa cedeze.”nu te speria,nu ma recunosti?sunt eu,sunt eu-aici cu tine”.Tineam ochii inchisi,dar si acum ma intrebam oare de ce pentru ca tinandu-i deschisi nu puteam vedea oricum nimic.Pentru o clipa am crezut ca am orbit si ca sunt intr-un alt loc necunoscut;si totusi...pe cat de straina era lumea in care ma gaseam pe atat de cunoscuta imi devenea vocea care imi vorbea “de ce nu rostesti macar un cuvant?tu stii cat mi-am dorit sa te mai aud macar o singura data de atunci?” Am ridicat capul de pe genunchi,am deschis ochii cu gandul ca de o voi face voi putea sa iau in brate persoana care-mi vorbea,dar m-am lovit de intunericul gros.”suntem departe una de alta inca,dar acum nu-ti poti imagina cat suntem de aproape” –“e posibil asa ceva?” –i-am raspuns in sfarsit”;”da,draga mea copila.tu ai crezut intotdeauna ca te vad chiar daca nu mai sunt.te-ai bizuit intotdeauna pe ajutorul meu de aici chiar daca fizic v-am parasit”- “si de ce nu te pot vedea?vreau sa te vad!” –“nu se poate.ne vedem doar cand o sa trebuiasca sa parasesti lumea de acolo;si nici nu vreau sa o parasesti prea curand” –“spune-mi bunico,ce e acolo?ce vezi?spune-mi acum.”-“inainte vedeam.cand eram acolo langa tine.acum traiesc in lumea pe care o vedeam.”-”de ce nu vad nimic acum?vreau sa te vad.”-“daca iti lasi mintea libera o sa ma vezi.nu ai nevoie de o pereche de ochi pentru a ma vedea.a venit timpul sa plec.amintiti-va in fiecare clipa cat de mult va iubesc.”-“nu pleca,nu iar....nu iar”.

Plecase ;nu ii mai auzeam glasul.Am simtit cum o durere nemiloasa imi sfasie pieptul si cred ca mi-am pierdut cunostinta.M-am trezit pe un pat de spital,cu aparate in jurul meu care scoteau sunete tot mai ciudate,cu perfuzii care parca imi mancau toata vlaga din mine in loc sa ma hraneasca.Ma intrebam ce Dumnezeului s-a intamplat;o vedeam pe mama in coltul camerei stand pe un scaun tinandu-si capul in palme si blestemand parca ceva.Am strigat-o,iar ea a venit imediat langa patul meu;avea ochii in lacrimi.Mangaindu-ma cu privirea mi-a spus ca am dormit trei zile incontinuu,iar apoi a plecat spunandu-mi ca merge sa cheme doctorul.Acesta a venit imediat,m-a verificat,iar dupa ce a terminat mi-a spus cu uimire “nu ma mai asteptam”.

  “Mama cum am ajuns aici?”-mamei i se umplura imediat ochii de lacrimi;nu-mi putea raspunde.Doctorul a raspuns in locul ei “ai avut un accident de masina”;apoi mi-am amintit brusc totul:Intalnirea cu Ioana....farurile masinii din fata care venea incontrolabil spre noi,durerea de gat,iar apoi intunericul. “Ioana!!!unde e?”-nu-mi raspundea nimeni,mama si doctorul evitau sa ma priveasca.”mama,spune-mi...” Doctorul a luat-o pe mama de brat rugand-o sa iasa si sa ma lase singura....”Ioana..spune-mi tu acum,ce vezi?” si am inchis ochii.

“Vad ca ai adormit si mi-ai promis ca poti sta sa numeri nori fara sa te plictiseasca sau sa te oboseasca asta cumva”- “Poftim?”.Am deschis ochii,m-am ridicat,iar in fata ochilor mei era Herastraul in toata splendoarea lui.M-am intristat...langa mine nu era Ioana....Ea nu mai e.

  Langa mine era Teodor...si probabil ca ne intalnisem sa-l ajut cumva cu niste eseuri pentru facultate.Presupun asta pentru ca langa noi,pe patura erau cateva carti de specialitate.In rest...am privit insistent spre cer cautand raspunsuri.

Cartea lui Iov ;Capitolul 3

 CARTEA LUI IOV (fragment)

1.    După aceea, Iov a deschis gura sa şi a blestemat ziua în care s-a născut.
2.    Şi Iov a vorbit şi a zis:
3.    "Piară ziua în care m-am născut şi noaptea care a zis: un prunc de parte bărbătească s-a zămislit!
4.    Ziua aceea să se facă întuneric şi Domnului din cer să nu-I pese de ea şi lumina să n-o mai lumineze.
5.    Bezna şi umbra morţii s-o cotropească, norii s-o învăluiască şi toate negurile s-o înspăimânte!
6.    Întunericul să cuprindă noaptea aceea şi să nu mai fie pusă în zilele anului şi în socoteala lunilor să nu mai intre!
7.    Pustie să rămână noaptea aceea şi nici o bucurie să nu pătrundă în ea!
8.    Blestemată să fie de către cei ce blesteamă zilele, de către cei ce ştiu să descânte Leviatanul.
9.    Să se întunece stelele revărsatului zorilor ei; să aştepte lumina şi nimic să nu vină şi să nu mai vadă genele aurorei,
10.    Pentru că n-a închis pântecele care m-a zămislit şi n-a ascuns durerea dinaintea ochilor mei.
11.    De ce n-am murit când eram în sânul mamei mele? Şi nu mi-am dat duhul, ieşind din pântecele ei?
12.    De ce m-au primit cei doi genunchi şi de ce cei doi sâni mi-au dat să sug?
13.    Căci acum aş sta culcat şi liniştit, aş dormi şi m-aş odihni,
14.    Cu împăraţii şi cu dregătorii pământului, care şi-au zidit morminte în singurătate,
15.    Sau cu domnitorii care umplu de aur şi de argint casele lor.
16.    Sau de ce n-am fost o stârpitură aruncată şi ascunsă, ca acei prunci care n-au apucat să vadă lumina?
17.    Acolo cei nelegiuiţi se astâmpără şi cei împovăraţi se odihnesc.
18.    Acolo cei ce poartă lanţuri ajung la liman de pace şi nu mai aud glasul paznicului.
19.    Mic şi mare acolo sunt tot una şi robul a scăpat de stăpânul său.
20.    Pentru ce dă Dumnezeu lumina vieţii celui nenorocit şi zile celor cu sufletul amărât;
21.    Celor ce aşteaptă moartea, şi ea nu vine, şi care scormonesc după ea mai mult ca după o comoară;
22.    Celor ce se bucură cu bucurie mare şi sunt plini de fericire, fiindcă au găsit un mormânt;
23.    Celui care nu ştie încotro să meargă şi pe care îl îngrădeşte Dumnezeu de jur-împrejur?
24.    Gemetele mele sunt pâinea mea şi vaietele mele curg ca apa.
25.    De ceea ce mă tem, aceea mi se întâmplă şi de ceea ce mi-e frică tocmai de aceea am parte.
26.    N-am nici tihnă, nici odihnă, nu-mi găsesc nici o pace şi zbuciumul mă stăpâneşte".


Cartea lui IOV

Emil Cioran.Despre neajunsul de a te fi nascut.

Emil Cioran.Despre neajunsul de a te fi nascut.

 Ani de zile, o viata de fapt, sa nu te fi gandit decat la ultimele clipe, ca sa constati, cand te apropii, in sfarsit, de ele, ca va fi fost degeaba, ca gandul mortii ajuta la tot, doar sa mori nu!

 *

 Nevoia fizica de dezonoare.Mi-ar fi placut sa fiu odrasla de calau.

 *

Ceea ce stiu la saizeci de ani stiam la fel de bine si la douazeci.Patruzeci de ani ai unei lungi,inutile munci de verificare.

*

N-ar trebui sa scriem carti decat ca sa spunem lucruri pe care n-am indrazni sa le destainuim nimanui.

*

"...Dar Dumnezeu stie ca in ziua in care veti manca din el vi se vor deschide ochii"

De-abia s-au deschis,si incepe drama.Sa privesti fara sa intelegi,acesta-i paradisul.Infernul ar fi deci  locul in care intelegi,in care intelegi prea mult...

*

Ii e specific bolii sa stea de veghe atunci cand totul doarme,cand totul se odihneste,chiar si bolnavul.

*

-Ce faceti de dimineata pana seara?

-Ma suport.

*

Gand de la fratele meu in legatura cu tulburarile si bolile de care a suferit mama noastra: "Batranetea este autocritica naturii".

*

"Trebuie sa fii beat sau nebun,spunea Syese,ca sa te poti exprima bine in limbile cunoscute."

Trebuie sa fii beat sau nebun,voi adauga,ca sa mai cutezi sa te slujesti de cuvinte,de orice cuvant.

*

Numai Dumnezeu are prilejul sa ne abandoneze.Oamenii nu pot decat sa-ti intoarca spatele.

*

Sa te lungesti pe camp,sa inspiri mireasma pamantului si sa-ti spui ca el reprezinta cu adevarat sfarsitul si speranta deznadejdilor noastre,si ca ar fi inutil sa cauti ceva mai bun pentru a te odihni si dezagrega.

*

E spus in Zohar,"Indata ce a aparut omul,au aparut imediat florile".

As crede mai curand ca ele se aflau acolo cu mult inaintea lui,si ca sosirea lui le-a cufundat pe toate intr-o stupefactie din care nu si-a revenit inca.

*

E imposibil sa citesti un rand din Kleist fara sa te gandesti ca s-a omorat.E ca si cum sinuciderea i-ar precedat opera.

 *

Constiinta e mai mult decat un ghimpe,ea e pumnalul din carne.

_

De l'inconvénient d'être né (Despre neajunsul de a te fi născut), Paris, Gallimard, 1973

Unde umbla "vremile" de alta data?

Despre oameni nesiguri.

Cand ti se calca in picioare opiniile,actiunile,trairile,sentimentele de oameni incapabili...inapti de fel,nu faci decat sa pleci capul jos,sa taci si nu mai privesti ceea ce-ti dicteaza sufletul si ratiunea tocmai pentru ca ii crezi pe acesti inapti,asa cum imi place sa-i numesc,obiectul Adevarului,Valabilului.Gandeste-te...oamenii care darama ceea ce tu construiesti sunt de obicei oameni aflati sub incapacitatea de a contra-argumenta sau de a fi cel putin la fel de buni ca tine.Ei doar distrug.Numeste-i termite daca vrei...paraziti.

 Un om inteligent si capabil e acela care e ca tine:Din pacate...un om care isi lasa privirea sa cada atintita in pamant.