Moartea unuia dintre noi ne surprinde prin faptul ca, de fapt, acela devine un exemplu despre cum sa traiesti altfel, sa privesti lumea altfel, sa te raportezi la altii in alt mod. Si asta pentru ca nu e timp. Octavian Paler, a scris ceva genial spunand ca "avem timp pentru toate". Toate cele neimportante. De fapt, nu e timp deloc. :) Ar trebui sa moara multi pe langa noi intr-o singura zi doar ca sa ne dam seama ce inseamna viata asta. Stim ca ne-am nascut si ca am fost aruncati in lume, dar cu moartea asta ce e? Tare ma tem ca e neant si atat, tare ma tem ca cei ce spera la o viata meta-fizica, spera degeaba. E trist. E trist pentru ca daca intr-adevar e asa, suntem nimic, suntem captivi si adusi aici, in lume sa respiram cateva decenii fara voia noastra. Dar daca nu? :)

http://epistematic.blogspot.ro/ Multe, multe carti de filosofie. :)

"exista sadita in mod natural in mintile oamenilor dorinta de binele adevarat, dar eroarea ii abate din drum spre lucrurile false"


Boethius, Consolarea filosofiei, Cartea III.