Delir 2

De-as fi stiut in clipa blestemata-n care
am incheiat pacea cu iubirea
ca o voi incalca,
as fi zdrobit picioarele mesei
pe care,parca oarba,am semnat hartia alba.

Am scrijelit cu a mea mana
definitivand acordul.
Apoi,mi-am intors fata-nvinsa catre ea si am zis:
-Da,de bunavoie,devin sluga,tie!Neinduratoareo!
Si-am plecat spasita.

De atunci...
O biata foaie alba ce-o port in buzunar,
ma tine sub asediu.
O,si cat as vrea sa ma dezleg de ea,
s-o fac bucati,sa ma redobandesc.

Acum..insa,desi m-am angajat
ca-ti voi respecta tratatul
m-am eliberat!
Rup nenorocita de hartie!Incalc pacea...
Iubire!M-ai inselat!


Ucide-ma de vrei,
trimite-ma in neant;
dar eu,nicicand nu-ti voi mai fi sclava,
nicicand nu voi mai semna,pe sufletu-mi..
Biet suflet..tu hartie alba..
A trebuit sa te fac bucati,
pentru a ma salva din calea nemiloasei iubiri.

M-am eliberat,
dar bietul suflet?
Doamne,unde e!?
Pe care necunoscute culmi,
alearga acum..plangand..
departe...

Tacere

Priveste si asculta Tacerea....

Regret,nu am alt nume.

Doar pleaca.

Nu te merit!
Pleaca..grabeste pasul,
nu te lasa induiosat
de permanente lacrimi
ce-mi strabat necontenit obrazul.

Pleaca...
Nu-ti intoarce capul
pana ce nu ma pierd de tot
in departari.

Pleaca,desi nu vreau s-o faci;
Desi ma vor durea pana si pasii tai,
nu te-am iubit.

Desi ma va durea plecarea ta,
nu...

Revenirea eternei paci.

"În prezent cugetătorul nu-şi opreşte a sa minte,
Ci-ntr-o clipă gându-l duce mii de veacuri înainte;
Soarele, ce azi e mândru, el îl vede trist şi roş
Cum se-nchide ca o rană printre nori întunecoşi,
Cum planeţii toţi îngheaţă şi s-azvârl rebeli în spaţ'
Ei, din frânele luminii şi ai soarelui scăpaţi;
Iar catapeteasma lumii în adânc s-au înnegrit,
Ca şi frunzele de toamnă toate stelele-au pierit;
Timpul mort şi-ntinde trupul şi devine vecinicie,
Căci nimic nu se întâmplă în întinderea pustie,
Şi în noaptea nefiinţii totul cade, totul tace,
Căci în sine împăcată reîncep-eterna pace..."

(fragment Scrisoarea I,Mihai Eminescu )

Va muri si timpul oare?
Si de-am cadea in neant,
ne-am lovi de bratele uitarii,
de incetosatul viitor n-am mai afla..

Cearta-l.

Cearta-ti sufletul cand se divide in doua parti.
E dureros cand o parte dezbinata se cearta cu cealalta,
e groaznic cand o latura fuge spre iubire,iar cealalta vrea uitare.
Cearta-te pe tine pentru ca ti-ai dorit vreodata ca sufletul odata fragmentat
sa-ti paraseasca trupul.
Lasa-l acolo,ca o singura parte,dar care poarta doua masti;
La urma urmei e copilul tau..sufletul,e fiul rebel al trupului.
Cearta-l..inainte sa-ti muste din inima,
dar nu ti-l pierde.

Momentul tragic al unui om.

Clipa in care realizeaza,inainte de caderea in moarte ca nu exista viata de apoi.

Zile?Alta zi?Nu.Doar una.

Nu exista ZILE  sau ideea de ALTA ZI ci doar UNA,care imbraca intotdeauna alta forma,cu soare sau fara,cu nori grei sau nu, si care ne da ocazia sa o schimbam,sa o facem mai frumoasa punandu-i alta haina care sa ne incalzeasca sufletul.