Nu vreau.

Am ceva ce ma indeamna sa tot urmez pasi
nu cunosc bucuria,ci doar un surogat al ei..
Ratacesc noptile pe colinele disperarii,cu tacerea ma-ngan;
glasuri straine ma cheama spre ele,iar gandurile,toate,rafale de vant.

Un singur glas,o singura voce isi intinde bratele si-mi cuprinde intreaga suflare,
e ca o floare,ca o pata de alb imaculat in negrul in care m-am aruncat.
As vrea sa fuga si el cu glasul lui..
Cat mi-as dori sa-l gonesc,sa oboseasca nu vreau de intreaga-mi povara,
nu vreau sa se stinga de mana mea,nu vreau sa se piarda in umbra mea.

Nebunie.

O mare nebunie,o lume intreaga...
Puternice asalturi ce-ti zguduie viata ..
si sensul in care te lupti cu un scop.
Neasteptate ganduri pornite din adancul tau,de om..
Singuratati doar ale tale,in care nimeni nu-i partas,
ceasuri oprite si prafuite..si-un secundar ce lupta sa urce.

Melancolie in vreme de frig..
Privesti de pe un scaun aflat langa geam..
o fata,poate o frunza iti mai trece prin fata..
Si nimic..
E doar golul ala al tau..singuratatea ta care mi-e chin..
Dar Doamne...ce pot eu sa fac?
Cotropit de ganduri care se propaga-n pereti si te lovesc,
partas la propria-ti durere ascunsa,tu taci..si taci...


Parca tanjesti dupa uitare..
Incerci stangaci din puterea ta de om,sa palmuiesti trecutul..
dar incercarea ta se transforma in tragica reactualizare.

Ganduri

Ganduri..
Macar sa stim ca am putea fi-
singurii stapani pe ele.

®

"Din sperante si din zori,
iar rasar culori-
primavara unui vis poarta si-a deschis,
azi se va topi lungul drum al noptii catre zi."

Intrebare.

Nici nu mai stiu daca e marti ori miercuri.
Daca pamantul rece si nins se afla acum
in plina zi,nu stiu;
sau poate s-a lasat deja Umbra-noapte
si se plimba de mana cu luna ce vrea sa ne inghita.

Am plantat la ferestre obloane negre,
am construit baraje de jur imprejurul
camerei sufletului meu,
cu gandul sa nu inund pe nimeni
cu vesnicul si tristul plans al meu.

As vrea sa stiu daca ma aflu la inceput de viata,
sau daca azi sau maine voi semna in condica ei si o inchei.
Ascult un ceas ce-mi ticaie pe masa,un tremur ma cuprinde,
si-o panica paralizanta ma face sa intreb...
-Asa vor trece anii mei?
Doamne,spune-mi,frigul asta ce-l simt a patruns de afara,
sau vine din mine?-

Gandurile unui mort -Lucian Blaga-

"De mîna-as prinde timpul ca sa pipai
pulsul rar de clipe.
Ce-o fi acuma pe pamînt?
Mai curg aceleasi stele peste fruntea lui în stoluri
si din stupii mei
mai zboara roiuri de albine spre paduri?

Tu inima esti linistita-acum!
Mult a trecut
de cînd îmi resfrîngeai în pieptul scund
un soare nou în fiecare dimineata
si-o suferinta veche-n orisice amurg?
O zi?
sau poate veacuri?

Un stînjen doar deasupra mea-i lumina.
Flori cu sîni de lapte îmi apasa lutul.
Sa pot
eu mi-as întinde mîna si le-as strînge-ntr-un manunchi
sa le cobor la mine,
dar
pamîntul poate nu mai are flori.

Gîndul meu si vesnicia seamana
ca niste gemeni.
Ce lume se va zbate azi în valurile zilei?

Ades un zgomot surd ma face sa tresar.
Sa fie pasii sprinteni ai iubitei mele,
sau e moarta si ea
de sute de mii de ani?
Sa fie pasii mici si guralivi ai ei,
sau poate pe pamînt e toamna
si niste fructe coapte-mi cad mustoase, grele,
pe mormînt
desprinse dintr-un pom, care-a crescut din mine?"