Ai nimanui.

Astazi a fost ziua omului saracit de lumea in care traieste,
ziua omului ignorat de insasi lumea ce-o iubeste.
Astazi a fost ziua omului ce e al nimanui.

Un barbat neingrijit,cu haine rupte,zdrenturoase,nespalate,
urca in tramvai delirand..si injura,si tine-cand capul plecat,
-cand privirea indreptata spre oamenii care-i rad nebuneste si
injura din ce in ce mai tare..se muta de pe un scaun pe altul,
si injura,iar apoi tace.


La colt de strada,o mama cu trei copii ofteaza.Isi tine de mana
copiii,iar unul din ei,cel mai mic,tine in mana un cos in care
erau aruncati cativa lei.Purtandu-si doi copii pe urme,iar unul
in brate incep sa cante..si canta colinde,iar ochii cer indurare..
si canta,si nimeni nu-i vede..doar canta,iar apoi tac.

Langa cofetarie,o batranica care parca isi asteapta copii ce
au alungat-o sta langa un cos de gunoi,pe o piatra,cu mana intinsa,
si plange.Priveste in ochii trecatorilor si cere indurare;o patura
primita poate de la cineva milos incearca sa-i tina de cald,dar e
iarna,e frig..si plange cu mana intinsa,iar apoi si-o retrage.


Pe bulevard,un om al strazii zgribulit de frig,poarta dupa el
un caine si o punga cu ceva de mancare.Se opreste la fiecare cos de gunoi,
si cauta..iar oamenii trec si se mira,si se scarbesc si il rad.
Dupa timpul in care s-a aflat in cautare,se aseaza pe asfaltul umed si rece,
in mijlocul lumii si cauta in punga lui,din putinul lui sa ii dea si cainelui,
o farama de mancare.
Si sta omul nostru cu un biet caine ce latra spre lumea ce trece,
care parca ar vrea sa ii sfasie pe toti ignorantii,sa-i ingenuncheze pe rand,
si latra catelul,si oboseste.....plange si latra,pana nu mai poate,
dar mai apoi tace.

Lumea tot trece,
tot vine si pleaca..
Doar ei raman goi fara nimeni,
in mijlocul lui Decembrie.