Inca

Inca mai cad fulgi pe pamant
desi iarna trebuia deja sa fie exilata.
Vantul izbeste din fata,
palmuieste nenumarate chipuri in goana lui mare.
Ecouri surde ale unui glas strain,
se aud pe undeva in cine stie ce colturi..
In departare...

Poate e un biet poet ce tresare violent
la versurile scrise pe foaie,
si tremura nervos la gandul cumplit
ca acele cuvinte..sunt dictate de sufletul sau...
Si deznadajduit,speriat de el..si de tot ce-l-nconjoara..
pierde frumosul stilou..calauza gandurilor..
in nemiloasa zapada.

Cararile sunt albe in stanga si-n dreapta
pasi rataciti se pierd in zapada.
Un biet caine..un biet suflet amortit..
inghetat de frig se-ntreaba..
oare de ce el e al nimanui..
Priveste cu ochii-i tristi un loc sa se-ncalzeasca
si ofteaza.

Eu sunt aici..
Da,aici..unde o lumina slaba palpaie timid undeva la o fereastra,
undeva,cu un picior intre doua lumi.
Cu un picior in cea a neantului,
si cu un altul in cea a celui ce-l iubesc,
astept doar un semnal,un ordin..si-am sa-l execut,
am s-aleg..de care parte va fi caderea. 
I-as curpinde mana,
asa cum simt ca el imi cuprinde adesea intreaga simtire..
Dar sa ma opresc..adesea plecam de la lucruri abstracte
si ne adancim pana in cele mai adanci trairi.