[..]-Din tarana m-am nascut,ma intorc in tarana.Viata e plina de umilinte si durere,continua el,intunecandu-se la fata.Toate firele care o leaga de fericire se rup,rand pe rand,in mainile omului,mai ales firele de aur.Dragul meu d`Artagnan!,continua Aramis cu o urma de amaraciune in glas,crede-ma,trebuie sa-ti ascunzi cu grija ranile atunci cand vei suferi.Tacerea este ultima bucurie a nefericitilor.Fereste-te sa afle cineva de suferinta ta,curiosii sug lacrimile noastre asa cum fac mustele cu sangele unui caprior ranit.
-Vai dragul meu Aramis,spuse d`Artagnan scotand la randul sau un oftat,ce spui tu e tocmai povestea mea.[..]
Cei trei muschetari;Alexandre Dumas
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu