Scrisoare pentru el

Dragul meu,

Stiu...deja se intrevede o grimasa pe chipul tau si probabil stii de ce am scris scrisoarea si mai ales de ce,cand te-ai trezit nu mai eram langa tine.Ti-am facut cafeaua....niciodata nu ti-am facut-o pana acum.E amara pentru ca am vrut sa gusti ceva mai amar decat vorbele mele.

Ce vreau sa stii e ca nu ma mai intorc.Nu stiu nici eu mai multe decat stii tu...am plecat si nu mai vin.Nu am luat nimic cu mine,am lasat totul asa cum era:hainele din dulap,pozele cu noi,cartile mele dragi...Nu am luat nimic pentru ca acolo unde merg eu nu am nevoie de ele.Totul e aranjat,mai am cateva luni.Stiam de mai bine de un an ca asa o sa se intample si nu a fost cu voia mea.Asa s-a intamplat.Asa a vrut El.Cred.

Sa ai grija de casa sau daca iti face rau sa mai locuiesti in ea vinde-o...dar sa ai grija de pozele si cartile noastre.Cand le vei rasfoi eu o sa fiu acolo,cu tine.

Imi pare rau ca nu avem un copil,ti-as fi putut lasa ceva care sa-ti bucure sufletul curat si totusi trist.Nu te-am facut fericit,nu am stiut cum;nici nu am avut suficient timp.Ah,timpul asta...

Nu lasa durerea sa te lege in lanturi si chiar daca am urat atat timpul asta,lasa-l sa lucreze in favoarea ta.Doar el vindeca rani si face loc altor sperante.Sa nu ma cauti,nu ne voi mai intalni Aici.Uita-te inauntrul tau...acolo las iubirea mea.Nu pot sa scriu "Te iubesc",asa simplu..e prima data cand ma dor cuvintele astea doua.Ai grija de tine,eu o sa incerc sa am atat cat pot.

P.S:Te astept,dar nu curand..nu te grabi.Te astept "la umbra unui crin".

Eu.

A mea?A lui?

Si m-a durut cand mi-a zis ca ma iubeste,
am simtit asa...
ca si cum sute de cutite imi strapungeau pieptul.
M-am temut.
..................................................................................
I-am zis -nu ma iubi-
dar deja era prea tarziu.
El ma iubea atunci,
si avea sa ma iubeasca scurta vreme.
Eu incepeam sa-l iubesc in fiecare zi
adaugand cate un gram cu fiecare gand care zbura spre el.
El ma iubea asa..
intr-un fel care daca nu era pueril,era trecator.
Eu il iubeam ca si cum ar fi fost primul si ultimul lucru de pe lumea asta,
singurul.
Nici macar nu mai eram eu,era doar el.
M-am temut.
Pentru ca stiam.
...................................................................................
Si atunci ce era sa fac?
M-am angajat sa gonesc pe niste sine,
desi stiam ca o sa deraiez.
Fara vagonul care mi s-a atasat in gara.

Momentul in care am ramas singura a fost dur,
m-am imbolnavit de-atata plans si urlet;
nici nu i-am zis cat m-a durut..
n-ar fi avut oricum vreo noima.
...................................................................................
Astazi sunt impietrita.
Sunt blocata in propriile dureri pe care eu nu le mai percep ca dureri
ci doar ca o banalitate,
ca rutina.
Sa mai vorbesc de iubire?
A mea?A lui?
A mea e la el.
A lui nici n-a fost.

I

As fi vrut sa scriu cateva versuri,
sa imprastii tot ce simt pe o coala alba,
iar ea sa primeasca cerneala stiloului meu
cu o foame de nestapanit;
sa ceara tot mai multe cuvinte,
care...
asezate asa cum dicteaza sufletul meu,
sa se joace cu inima celui ce citeste.

Dar as murdari coala alba cu strigatul meu
care s-ar intinde pe hectare intregi de padure;
stiloul meu nu ar apasa delicat foaia de hartie
ci ar rani-o fara mila scrijelind urlete continue
fara masura,rima si ritm.
Cat despre cel care s-ar incumeta sa citeasca....
ma tem ca ar surzi negresit
din vina atator tipete infernale.

..si cel mai rau e atunci cand nu mai ai cu ce sa rezonezi.
citesti versuri de iubire,dar nu mai iubesti,
asculti o melodie care candva era a voastra
ca pe o coloana sonora inutila
la finalul unui film prost.

Tu Esti,dar nu esti.

Va rog din adancul sufletului...

...................................................

Nu-mi mai spuneti cu indarjire

ca lumea asta,

asa cum e ea:

(cu noi....

oamenii,

cu macul de pe camp...

cu ploaia care cade insotita de vant)

nu reprezinta  decat o evolutie.

Ma doare.

Doamne,te rog...

Zi-Le ceva..

Iarta-ma.

Te rog,zi ceva..

Intoarce-Te,

e groaznica absenta Ta.

Stiu,

Te-am negat..

Dar Tu plecasesi deja.

Trebuie sa Te intorc cumva,

sa Te manii cumva..

Sa te fac sa te intorci.

Intelegi?

Daca nu spre a ma ajuta,

macar impotriva mea.

Te rog.

..............................

Nu-i lasa,

uite cum vorbesc:

ca n-ai fost,ca nu esti..

MAI ALES ca nu esti.

Te rog,

refuz sa-mi indrept ochii spre stele

si sa-mi explic cerul ca un spatiu cosmic,

nesfarsit,

populat de astrii.

Stai de prea mult timp

cu fata indreptata spre apus..

Iar eu ..

de prea mult timp 

ma vad nevoita sa cred doar in absenta ta.

Imi singereaza urechile de la cuvintele lor..

....................................................................

De ce ii lasi sa-si explice lumea asa

cand Tu stii...cand Tu Esti?

Iar voi..

pe voi va detest!
Nu va mai rog.