A mea?A lui?

Si m-a durut cand mi-a zis ca ma iubeste,
am simtit asa...
ca si cum sute de cutite imi strapungeau pieptul.
M-am temut.
..................................................................................
I-am zis -nu ma iubi-
dar deja era prea tarziu.
El ma iubea atunci,
si avea sa ma iubeasca scurta vreme.
Eu incepeam sa-l iubesc in fiecare zi
adaugand cate un gram cu fiecare gand care zbura spre el.
El ma iubea asa..
intr-un fel care daca nu era pueril,era trecator.
Eu il iubeam ca si cum ar fi fost primul si ultimul lucru de pe lumea asta,
singurul.
Nici macar nu mai eram eu,era doar el.
M-am temut.
Pentru ca stiam.
...................................................................................
Si atunci ce era sa fac?
M-am angajat sa gonesc pe niste sine,
desi stiam ca o sa deraiez.
Fara vagonul care mi s-a atasat in gara.

Momentul in care am ramas singura a fost dur,
m-am imbolnavit de-atata plans si urlet;
nici nu i-am zis cat m-a durut..
n-ar fi avut oricum vreo noima.
...................................................................................
Astazi sunt impietrita.
Sunt blocata in propriile dureri pe care eu nu le mai percep ca dureri
ci doar ca o banalitate,
ca rutina.
Sa mai vorbesc de iubire?
A mea?A lui?
A mea e la el.
A lui nici n-a fost.