Sa vedem...mi-am rupt coatele pe bancile liceului timp de patru ani,iar apoi am de gand sa o fac in continuare pentru inca patru ani.Pentru ce?Pentru nimic,mai exact.
 Probabil pentru a-mi adanci si mai mult convingerea  ca e inutil sa faci orice pe lumea asta,ca munca asidua nu ti-o recunoaste nimeni ci esti doar tu constient de ea si cam atat.Poate asta e:sa fii tu multumit cu tine;dar nu multumesc.Daca as fi putut,i-as fi cerut mamei sa ma avorteze...sau cel putin...
 Stii?Am avut cateva ocazii sa termin cu viata aici,dar corpul asta,fortareata asta in care sunt inchisa e mai puternica decat mi-as fi inchipuit.