Doamne, cand? Nicicand.

Nu am putut sa privesc lumea.
Doar pe ascuns,printre degete am indraznit sa o fac.
Am murit azi la trei dimineata;
mama inca nu stie,doarme,
dar cand o sa vada ca nu ma mai trezesc o sa-i rup sufletul.
Imi pare rau...
asa de rau...
stiind ca nu o sa ma ierte.
Abia trei si cinci minute,
doar cinci au mai trecut,
iar eu am impresia ca-mi car eternitatea.
Ma plimb din camera in camera,
mama doarme atat de frumos;
ma intreb de ce n-am pirivit-o niciodata pana acum asa.
Pare linistita,
e frumoasa cand e linistita.
Imi pare rau,mama!
......................................................................................
Astept...
inca nu simt lumina.
Oare de ce ia asa de mult?
Te rog Doamne,
nu am putut altfel.
De ce inca ma doare?
Te rog,nu ma lasa,nu poti.
.....................................................................................
Sta cu trupul meu in brate de ceasuri.
Nu clipeste.
A albit,
fata ii e mai palida ca oricand.
Parca nici nu respira,
ochii ei albastri nici macar nu plang.
Mama,hai,
traieste pentru mine!
Sunt langa tine,
nu simti?
Te rog,altfel n-am putut.!
.............................................................................................
Astept lumina de veacuri,langa cruce,
vad numai lespezi si pe mama plangand.
Doamne,
cand?
Nicicand.