Totusi

Ultimul an de liceu.N-a facut altceva decat sa ma distraga de la lucrurile care imi placeau cu adevarat.

as vrea sa plang,
dar nu ma mai lasa sufletul.
la propriu.
oricum ploua.
lacrimile mele
doar cerul
le-ar putea elibera.

Amanarea.Izolarea de lume.Lipsa nevoi de a ma mai face inteleasa si de a mai demonstra ceva.Habar nu am ce inseamna toate astea,nu stiu nici daca imi face bine sau nu.Nu am idee de ce scriu acum astea;mi-as fi dorit sa tin un jurnal pentru lucrurile urate care mi s-au intamplat.Poate le uitam asa.
Nu mai e vorba de oboseala,de obsesii,de nevoia de a strange o mana cand mi-e frica sa adorm noaptea.E doar inutila mea incercare de a intelege unde s-a rupt totul si de ce nu-mi mai amintesc cine sunt.Acum SUNT,pentru ca trebuie,nu pentru ca vreau.Sunt pentru ceilalti,numai pentru mine nu.

Sinceritatea nu tine de veridicitatea unor amarate de cuvinte ci de intentia cu care le folosesti.

Prieteni falsi,veniti,sprijiniti-va pe umarul meu,proasta de mine are intotdeauna unul de oferit.

veneau,
minteau,
loveau,
plangeam.
trecea,
raceam,
nu mai puteam
iubi.
reveneau,
rugau.
sa iert,
nu mai
puteam.
taceau
taceam
plecau,
eu ramaneam
fara sa mai pot
candva iubi.