Amanarea.Izolarea de lume.Lipsa nevoi de a ma mai face inteleasa si de a mai demonstra ceva.Habar nu am ce inseamna toate astea,nu stiu nici daca imi face bine sau nu.Nu am idee de ce scriu acum astea;mi-as fi dorit sa tin un jurnal pentru lucrurile urate care mi s-au intamplat.Poate le uitam asa.
Nu mai e vorba de oboseala,de obsesii,de nevoia de a strange o mana cand mi-e frica sa adorm noaptea.E doar inutila mea incercare de a intelege unde s-a rupt totul si de ce nu-mi mai amintesc cine sunt.Acum SUNT,pentru ca trebuie,nu pentru ca vreau.Sunt pentru ceilalti,numai pentru mine nu.