"Odata cetatea cucerita,am fost condusi intr-o curte unde zaceau sprijiniti de zid trei raniti a caror fata era complet distrusa si care nu mai puteau vedea,auzi.Un soldat batran se apropie de ei si ii injunghie,foarte calm si atent.Vazand atata cruzime,i-am spus ca este un om rau.El mi-a raspuns ca se ruga lui Dumnezeu ca,daca va avea la randul sau asemenea rani,sa se gaseasca cineva care sa faca la fel,cu el."

Ambroise Paré

  "Parintele Dumnezeu,supremul arhitect,construise deja dupa legile tainicei intelepciuni,aceasta casa a luminii,pe care o vedem,preamaret templu al dumnezeirii.Dar dupa terminarea lucrarii,fauritorul dorea sa existe cineva care sa cerceteze cu atentie intelesul unei atat de mari infaptuiri,sa-i indrageasca frumusetea,sa-i admire maretia.Din aceasta cauza,dupa ce toate celelalte lucruri au fost duse la capat(dupa cum dovedesc Moise si Timaios),s-a gandit in sfarsit,sa creeze omul.
    Dar,printre arhetipuri nu avea vreunul care dupa care sa plasmuiasca un nou neam;nici printre bogatii nu mai avea ce sa-i dea mostenire noului fiu,si nici printre locuri nu mai avea vreunul in care sa sada acest contemplator al Universului.Asadar,a conceput omul ca pe  lucrare cu un aspect care nu il diferentiaza si,asezandu-l in centrul Universului i-a vorbit astfel:<>"


Giovanni Pico della Mirandola,Despre demnitatea omului

Profanul

"Mai intai de toate,omul areligios respinge transcendenta,accepta relativitatea "realitatii" si chiar se indoieste uneori de sensul existentei.[..]Abia societatile occidentale moderne favorizeaza manifestarea plenara a omului areligios.Omul modern areligios isi asuma o noua stare existentiala,recunoscandu-se doar ca subiect si agent al Istoriei si refuzand orice chemare la transecendenta.Omul se faureste pe sine si nu ajunge sa faureasca intru totul decat in masura in care se desacralizeaza si desacralizeaza lumea.Sacrul este prin excelenta o piedica in calea libertatii sale.Omul nu va deveni el insusi decat in clipa in care va fi in intregime demistificat si nu va fi cu adevarat liber decat dupa ce-l va fi ucis pe ultimul zeu."

Mircea Eliade,"Sacrul si profanul"

Mi-e dor de Bacovia,de nevroza lui....

Nu mai stiu ce e ala plans;si,paradoxal sau nu,mi-e dor sa stiu din nou.S-a intamplat ceva in mine,s-a produs o ruptura care ma doare si nu ma doare in acelasi timp.

Trebuie sa-i dau sufletului meu din nou haine negre.I s-au murdarit cele colorate.