"Parintele Dumnezeu,supremul arhitect,construise deja dupa legile tainicei intelepciuni,aceasta casa a luminii,pe care o vedem,preamaret templu al dumnezeirii.Dar dupa terminarea lucrarii,fauritorul dorea sa existe cineva care sa cerceteze cu atentie intelesul unei atat de mari infaptuiri,sa-i indrageasca frumusetea,sa-i admire maretia.Din aceasta cauza,dupa ce toate celelalte lucruri au fost duse la capat(dupa cum dovedesc Moise si Timaios),s-a gandit in sfarsit,sa creeze omul.
    Dar,printre arhetipuri nu avea vreunul care dupa care sa plasmuiasca un nou neam;nici printre bogatii nu mai avea ce sa-i dea mostenire noului fiu,si nici printre locuri nu mai avea vreunul in care sa sada acest contemplator al Universului.Asadar,a conceput omul ca pe  lucrare cu un aspect care nu il diferentiaza si,asezandu-l in centrul Universului i-a vorbit astfel:<>"


Giovanni Pico della Mirandola,Despre demnitatea omului