dezgropari de morminte,
resentimente,
pumni si picioare in suflete;
ziduri reci innebunite de ploaie,
dureri inabusite si ecouri...
ecouri lungi si dese...
ale unor urlete venite din inima Disperarii.
in cimitire e liniste,
crucile se topesc....usor...
sub piatra incinsa nu e nimic...
de asta e atata liniste aici;
si de asta doare.
pentru ca din cimitir
au disparut cei ingropati,
din trup,
a disparut sufletul.
l-au ucis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu