Mă aşteaptă nebunia.
Gândul mă sperie şi mă seacă de lacrimi.
Sufăr de miopie, abia mai văd stropii de ploaie în geam.
Îi aud, înfundat.
Parcă aş fi într-o cutie de lemn,
oare de ce îi zic cutie şi nu sicriu?
Ah..şi mortul se minte că încă nu-i în groapă,
zgârie cu unghiile-i galbene bradul care-i ţine de cald.
crede ca e încă nenăscut..

mă simt rău.