De-abia plecasesi

De-abia plecasesi. Te-am rugat să pleci.
Te urmăream de-a lungul molatecii poteci,
Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi.
Nu te-ai uitat o dată înapoi!

Ti-as fi făcut un semn, după plecare,
Dar ce-i un semn din umbră-n depărtare?

Voiam să pleci, voiam si să rămâi.
Ai ascultat de gândul ce-l dintâi.
Nu te oprise gândul fără glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?

Tudor Arghezi

ma tot intreb cine imi rasfoieste blogul.

ceva s-a distrus.
ninge-n toiul primaverii...
de ce Primavara n-a mai luptat pentru iubirea ei si anul asta?
de ce n-a mai putut sa se trezeasca?

" .... le datoram lui Platon si lui Socrate mai mult decat oricui altcuiva ideea, de atunci curenta, ca omul va avea mai mult succes in aproape orice isi propune daca invata sa gandeasca mai bine. "  R. M. Hare, Platon

în filozofie, Iustin căuta o religie naturală. Nu ne vom mira aşadar că mai tîrziu a putut să schimbe platonismul cu altă religie

" în filozofie, Iustin căuta o religie naturală. Nu ne vom mira aşadar că mai tîrziu a
putut să schimbe platonismul cu altă religie. în pustnicia în care se retrăsese pentru
a medita, Iustin a întîlnit un bătrîn care 1-a întrebat despre Dumnezeu şi despre
suflet, şi cum el i-a răspuns înfaţişîndu-i concepţia lui Platon despre Dumnezeu şi
despre transmigrarea sufletelor, bătrînul i-a arătat cît de incoerentă este aceasta:
dacă sufletele care l-au văzut pe Dumnezeu trebuie apoi să-1 uite, fericirea lor nu
este decît neputinţă; iar dacă cele nevrednice să-1 vadă rămîn, drept pedeapsă
pentru nevrednicia lor, legate de trup, pedepsirea este inutilă atîta vreme cît ele nu
se ştiu pedepsite. La acestea, Iustin a schiţat o justificare din Timaios, dar bătrînul
i-a răspuns că nu-i pasă nici de Timaios şi nici de doctrina platoniană a nemuririi
sufletului. Sufletul trăieşte nemuritor nu pentru că este viaţă, aşa cum ne învaţă
Platon, ci pentru că o primeşte, aşa cum ne învaţă creştinii: sufletul trăieşte pentru
că aşa vrea şi atîta timp cît vrea Dumnezeu. Acest răspuns ne pare azi de o
simplitate înrudită cu banalitatea, dar el marca limpede linia care despărţea
creştinismul de platonism. Iustin a întrebat, aşadar, unde se poate citi această
doctrină şi, cum i se răspunse că nu în scrierile vreunui filozof, ci în cele ale
Vechiului şi Noului Testament, a fost de îndată cuprins de dorinţa de a le citi: „O
flacără mi s-a aprins deodată în suflet şi m-am simţit cuprins de iubire pentru
Profeţi şi pentru acei oameni prieteni ai lui Cristos; şi, chibzuind eu însumi la toate
aceste cuvinte, am înţeles că această filozofie este singura folositoare şi sigură."
Acest text din Dialogul cu Tryphon este de o importanţă capitală, căci ne arată,
într-un caz concret şi istoriceşte localizabil, cum a putut religia creştină " să
asimileze imediat un domeniu revendicat pînă atunci de filozofi. Aceasta,'
deoarece creştinismul oferea o nouă soluţie unor probleme pe care filozofii înşişi
le puseseră. O religie întemeiată pe credinţa într-o revelaţie divină se dovedea
capabilă să rezolve problemele filozofice mai bine decît filozofia; "

Etienne Gilson, Filosofia in Evul Mediu

| Formular | de Grigore Vieru

- Numele şi prenumele?
- Eu.

- Anul de naştere?
- Cel mai tânăr an, când se iubeau părinţii mei.

- Originea?
- Ar şi semăn dealul acela din prelungirea codrilor.
Ştiu toate doinele.

- Profesiunea?
- Ostenesc în ocna cuvintelor.

- Părinţii?
- Am numai mamă.

- Numele mamei?
- Mama.
- Ocupaţia ei?
- Aşteaptă.

- Ai fost supus judecăţii vreodată?
- Am stat nişte ani închis. În sine.

- Rubedenii peste hotare ai?
- Da. Pe tata. Îngropat. În pământ străin. Anul 1945.

" trandafirii mor.
   visurile mint. "