luni, 14 noiembrie 2011

Ultima data cand am crezut in privirea unei perechi de ochi verzi a fost si ultima data cand am zambit.Mai tarziu...a fost atat de rau ca n-am mai gasit putere nici pentru a plange.













"Nu ca m-ai mintit,ci ca nu-ti voi mai putea da crezare,iata,de aceasta ma cutremur."-
Friedrich Nitzsche

luni, 7 noiembrie 2011

Prostilor Mareti.


Anii mei de adolescenta asa de ravniti de altii-mai trecuti prin varste-mi-au ruinat viata;
Sunt un om cu sufletul sedat,cu lacrimi care cad cu greu pentru ca pe toate le-am dat.
Ma bantuie si cand dorm si cand plang pe strazi aceleasi ganduri care m-au inchiriat
si care ma fac inebunesc si sa detest fiecare lucru pe care-l tin in mana,
fiecare lucru pe care-l privesc,fiecare cuvant pe care-l aud cum altii il manjesc
cu gurile lor meschine ce miros a hoituri de impertinenti si de barbari,
noii barbarii.

Nu cer nimic,nu va inchipuiti ca vreau mangaiere..detest compasiunea!
Prefer sa fiu un lepros improscat cu pietre decat sa ma priviti voi
cu ochii vostri impaienjeniti de vene rosii care stau sa explodeze.
Puteti orbi lejer,oricum nu v-ati da seama de negura care se asterne-
singurul vostru organ vizual e prostia ridicata la rang de arta
pe care tindeti s-o perfectionati cu fiecare zi ce trece.


Va dau anii mei de tinerete pe care ii detest,dar pe care voi ii iubiti,
faceti practica pe ei,extindeti-va orizonturile misele,adunati adepti,
inlaturati chipurile albe de pe fata pamantului,ramaneti doar voi
apoi ciocniti-va unul de altul,ciocniti-va mintile "dezmintite"
si o sa vedeti ca veti produce extinctia mult dezbatuta si asteptata.

Ma intrebam cat va dainui umanitatea si cat cimitirele vor mai avea locuri,
dar e lesne de inteles ca voi,Prostilor Mareti daca puneti mana de la mana,
puteti distruge totul in cativa ani,cativa....

Va mai dau si eu ani,
va mai da si el-si ea,
si ea-si el...





joi, 27 octombrie 2011

Scrisoare pentru el

Dragul meu,

Stiu...deja se intrevede o grimasa pe chipul tau si probabil stii de ce am scris scrisoarea si mai ales de ce,cand te-ai trezit nu mai eram langa tine.Ti-am facut cafeaua....niciodata nu ti-am facut-o pana acum.E amara pentru ca am vrut sa gusti ceva mai amar decat vorbele mele.
Ce vreau sa stii e ca nu ma mai intorc.Nu stiu nici eu mai multe decat stii tu...am plecat si nu mai vin.Nu am luat nimic cu mine,am lasat totul asa cum era:hainele din dulap,pozele cu noi,cartile mele dragi...Nu am luat nimic pentru ca acolo unde merg eu nu am nevoie de ele.Totul e aranjat,mai am cateva luni.Stiam de mai bine de un an ca asa o sa se intample si nu a fost cu voia mea.Asa s-a intamplat.Asa a vrut El.Cred.
Sa ai grija de casa sau daca iti face rau sa mai locuiesti in ea vinde-o...dar sa ai grija de pozele si cartile noastre.Cand le vei rasfoi eu o sa fiu acolo,cu tine.
Imi pare rau ca nu avem un copil,ti-as fi putut lasa ceva care sa-ti bucure sufletul curat si totusi trist.Nu te-am facut fericit,nu am stiut cum;nici nu am avut suficient timp.Ah,timpul asta...
Nu lasa durerea sa te lege in lanturi si chiar daca am urat atat timpul asta,lasa-l sa lucreze in favoarea ta.Doar el vindeca rani si face loc altor sperante.Sa nu ma cauti,nu ne voi mai intalni Aici.Uita-te inauntrul tau...acolo las iubirea mea.Nu pot sa scriu "Te iubesc",asa simplu..e prima data cand ma dor cuvintele astea doua.Ai grija de tine,eu o sa incerc sa am atat cat pot.



P.S:Te astept,dar nu curand..nu te grabi.Te astept "la umbra unui crin".


Eu.







vineri, 21 octombrie 2011

A mea?A lui?

Si m-a durut cand mi-a zis ca ma iubeste,
am simtit asa...
ca si cum sute de cutite imi strapungeau pieptul.
M-am temut.
..................................................................................
I-am zis -nu ma iubi-
dar deja era prea tarziu.
El ma iubea atunci,
si avea sa ma iubeasca scurta vreme.
Eu incepeam sa-l iubesc in fiecare zi
adaugand cate un gram cu fiecare gand care zbura spre el.
El ma iubea asa..
intr-un fel care daca nu era pueril,era trecator.
Eu il iubeam ca si cum ar fi fost primul si ultimul lucru de pe lumea asta,
singurul.
Nici macar nu mai eram eu,era doar el.
M-am temut.
Pentru ca stiam.
...................................................................................
Si atunci ce era sa fac?
M-am angajat sa gonesc pe niste sine,
desi stiam ca o sa deraiez.
Fara vagonul care mi s-a atasat in gara.

Momentul in care am ramas singura a fost dur,
m-am imbolnavit de-atata plans si urlet;
nici nu i-am zis cat m-a durut..
n-ar fi avut oricum vreo noima.
...................................................................................
Astazi sunt impietrita.
Sunt blocata in propriile dureri pe care eu nu le mai percep ca dureri
ci doar ca o banalitate,
ca rutina.
Sa mai vorbesc de iubire?
A mea?A lui?
A mea e la el.
A lui nici n-a fost.




sâmbătă, 15 octombrie 2011

I

As fi vrut sa scriu cateva versuri,
sa imprastii tot ce simt pe o coala alba,
iar ea sa primeasca cerneala stiloului meu
cu o foame de nestapanit;
sa ceara tot mai multe cuvinte,
care...
asezate asa cum dicteaza sufletul meu,
sa se joace cu inima celui ce citeste.

Dar as murdari coala alba cu strigatul meu
care s-ar intinde pe hectare intregi de padure;
stiloul meu nu ar apasa delicat foaia de hartie
ci ar rani-o fara mila scrijelind urlete continue
fara masura,rima si ritm.
Cat despre cel care s-ar incumeta sa citeasca....
ma tem ca ar surzi negresit
din vina atator tipete infernale.






vineri, 14 octombrie 2011

..si cel mai rau e atunci cand nu mai ai cu ce sa rezonezi.
citesti versuri de iubire,dar nu mai iubesti,
asculti o melodie care candva era a voastra
ca pe o coloana sonora inutila
la finalul unui film prost.

luni, 10 octombrie 2011

Tu Esti,dar nu esti.

Va rog din adancul sufletului...
...................................................
Nu-mi mai spuneti cu indarjire
ca lumea asta,
asa cum e ea:
(cu noi....
oamenii,
cu macul de pe camp...
cu ploaia care cade insotita de vant)
nu reprezinta  decat o evolutie.
Ma doare.

Doamne,te rog...
Zi-Le ceva..

Iarta-ma.
Te rog,zi ceva..
Intoarce-Te,
e groaznica absenta Ta.

Stiu,
Te-am negat..
Dar Tu plecasesi deja.
Trebuie sa Te intorc cumva,
sa Te manii cumva..
Sa te fac sa te intorci.
Intelegi?
Daca nu spre a ma ajuta,
macar impotriva mea.

Te rog.
..............................

Nu-i lasa,
uite cum vorbesc:
ca n-ai fost,ca nu esti..
MAI ALES ca nu esti.


Te rog,
refuz sa-mi indrept ochii spre stele
si sa-mi explic cerul ca un spatiu cosmic,
nesfarsit,
populat de astrii.

Stai de prea mult timp
cu fata indreptata spre apus..

Iar eu ..
de prea mult timp 
ma vad nevoita sa cred doar in absenta ta.

Imi singereaza urechile de la cuvintele lor..
....................................................................
De ce ii lasi sa-si explice lumea asa
cand Tu stii...cand Tu Esti?

Iar voi..
pe voi va detest!
Nu va mai rog.