moralitate

Din dragoste pentru oameni voi admite ca cele mai multe din actiunile noastre sunt conforme cu datoria;dar daca examinam mai indeaproape nazuintele si tendintele lor,intalnim pretutindeni scumpul Eu,care iese totdeauna la iveala;pe el se intemeiaza intentia lor si nu pe porunca severa a datoriei,care ar cere de multe ori abnegatie.

*

Insusi Sfantul din Evanghelie trebuie sa fie comparat mai intai cu idealul nostru de perfectiune morala inainte de a-l cunoaste ca atare;el insusi spune despre sine:ce ma numiti pe mine(pe mine care ma vedeti) ca sunt bun?Nimeni nu este bun(prototipul binelui) decat unul Dumnezeu(pe care nu-l vedeti).Dar de unde avem conceptul de Dumnezeu considerat ca binele suprem?Exclusiv din IDEEA pe care ratiunea o concepe a priori despre perfectiunea morala si o leaga inseparabil cu conceptul unei vointe libere.

I.Kant-Intemeierea metafizicii moravurilor,Sectiunea a II-a.

Ma simt atat de singur, pe lume, ca mi-e frig.

Adrian Paunescu - Ma simt atat de singur

Ma simt atat de singur, pe lume, ca mi-e frig.
La colturile casei e vant si este ploaie,
Ce nici nu pot a crede imi pare ca asa e,
Pe propria mea mama o simt ca pe-un strain.

Spinarea singuratic si trist mi se-nconvoaie,
Simt ape namoloase care-au patruns prin dig,
Pierd in singuratate tot ce-n comun castig,
Ce singur sant in lume si singur in odaie.

Sa spun ca sant intr-altfel doar fiindca sunt destept
Sau c-am urmat intruna un ideal si-o tinta?
Un om atat de singur nu poate nici sa minta,
De ce m-as tine mare, drumet de drum prea drept?

Ma uit ca-n ochiul rece al lumii de oglinda,
Nu am copii si semeni, nu stiu sa mai astept.

Degeaba fiecare pas pe care il faci-in intentia ta de a ajunge undeva-este pe drumul cel bun.Degeaba te bucuri ca mai ai putin si-l faci pe ultimul.Nu te entuziasma,ultimul pas da sentinta.Degeaba sunt celelalte asa cum trebuie sa fie daca ultimul pas pe care-l ai de parcurs te arunca in cea mai mare baltoaca cu noroi.Tot restul a fost in van din cauza ultimului.

"Călător fără bagaje, filosofia se pare că a venit pe lume fără trecut, părinţi sau familie; ea ar putea fi un început absolut."J.P.Vernant MIT SI GANDIRE IN GRECIA ANTICA

"In mod paradoxal,daca nu lasam loc posibilitatii de a ne insela in vreun fel,pierdem orice sansa de a avea vreodata dreptate." J.Rachels. Introducere in etica

Criza umanitatii europene si filosofia

 "Filosofia nu se reduce însă numai la o nouă
atitudine în cunoaştere. Din exigenta de a supune
întreaga experienţă unor norme ideale, anume cele ale
adeyărului necondiţionat, rezultă şi o transformare
profundă a întregii practici a existenţei umane, şi, deci,
a întregii vieţi a culturii; ea nu mai poate fi reglementată
de experienta naivă a vieţii cotidiene şi de tradiţie, ci
numai de adevărul obiectiv. Adevărul ideal devine astfel
o valoare absolută, antrenând cu sine o transfonnare,
într-un sens universal, a practicii din mişcarea de formare_
culturală şi din acţiunea constantă de educaţie a
copiilor.
Dacă examinăm ceva mai de aproape această
conversiune, atunci înţelegem şi caracterul ei inevitabil:
de îndată ce ideea generală de adevăr în sine devine
normă universală a oricărui adevăr relativ, care survine
în viaţa umană. respectiv a adevărurilor situaţionale
reale şi a celor presupuse, atunci schimbarea afectează
şi normele traditionale, cum sunt cele ale dreptului, ale
frumosului, ale finalităţii, ale valorilor dominante, ale
persoanei, precum şi valorile de caracter personal etc.
În felul acesta, corelativ cu crearea unei noi
culturi, rezultă atât o umanitate (Menschentum) aparte,
cât şi o menire specifică a vieţii . Dar cunoaşterea
filosofică a lumii nu produce numai aceste rezultate speciale,
 ci şi un comportament uman care se imprimă
de îndată în tot restul vieţii practice; prin
scopurile şi exigenţele sale, el preia şi scopurile
tradiţiei istorice în care a fost produs şi în care îşi află
chiar sursa de valabilitate. Se formează astfel o nouă
comunitate, am putea spune, o comunitate intimă
de interese pur ideale, între oameni care trăiesc
pentru filosofie, sunt uniţi în devotamentul faţă de o
sferă de idei, care nu numai că le sunt tuturor utile,
dar le şi sunt în mod identic atribuite. Se constituie
cu aceasta o formă de comunitate de un fel deosebit,
 în care fiecare lucrează cu şi pentru celălalt, exercită
o critică constructivă în beneficiul celuilalt, din care
rezultă, ca un bine comun, valabilitatea pură şi
necondiţionată a adevărului. La aceasta intervine şi
tendinţa necesară de răspândire a unui tip de interes,
ce face să se înţeleagă ce s-a vrut şi ce s-a obţinut,
adică o tendinţă de a încorpora persoane totdeauna
noi, încă nefilosofi, în comunitatea celor care
filosofează. Aceasta se produce mai întâi în interiorul
naţiunii natale. Dar extinderea nu poate decurge în
mod exclusiv ca o cercetare ştiinţifică de natură
profesională: dimpotrivă,ea depăşeşte cercul profesional,
«iradiind  în jurul acestuia sub formă de
mişcare de educaţie culturală."


-Edmund Husserl-

Am cunoscut intr-un loc mai mult snobism decat puteam cunoaste vizitand o lume intreaga.