ceva s-a distrus.
ninge-n toiul primaverii...
de ce Primavara n-a mai luptat pentru iubirea ei si anul asta?
de ce n-a mai putut sa se trezeasca?

" .... le datoram lui Platon si lui Socrate mai mult decat oricui altcuiva ideea, de atunci curenta, ca omul va avea mai mult succes in aproape orice isi propune daca invata sa gandeasca mai bine. "  R. M. Hare, Platon

în filozofie, Iustin căuta o religie naturală. Nu ne vom mira aşadar că mai tîrziu a putut să schimbe platonismul cu altă religie

" în filozofie, Iustin căuta o religie naturală. Nu ne vom mira aşadar că mai tîrziu a
putut să schimbe platonismul cu altă religie. în pustnicia în care se retrăsese pentru
a medita, Iustin a întîlnit un bătrîn care 1-a întrebat despre Dumnezeu şi despre
suflet, şi cum el i-a răspuns înfaţişîndu-i concepţia lui Platon despre Dumnezeu şi
despre transmigrarea sufletelor, bătrînul i-a arătat cît de incoerentă este aceasta:
dacă sufletele care l-au văzut pe Dumnezeu trebuie apoi să-1 uite, fericirea lor nu
este decît neputinţă; iar dacă cele nevrednice să-1 vadă rămîn, drept pedeapsă
pentru nevrednicia lor, legate de trup, pedepsirea este inutilă atîta vreme cît ele nu
se ştiu pedepsite. La acestea, Iustin a schiţat o justificare din Timaios, dar bătrînul
i-a răspuns că nu-i pasă nici de Timaios şi nici de doctrina platoniană a nemuririi
sufletului. Sufletul trăieşte nemuritor nu pentru că este viaţă, aşa cum ne învaţă
Platon, ci pentru că o primeşte, aşa cum ne învaţă creştinii: sufletul trăieşte pentru
că aşa vrea şi atîta timp cît vrea Dumnezeu. Acest răspuns ne pare azi de o
simplitate înrudită cu banalitatea, dar el marca limpede linia care despărţea
creştinismul de platonism. Iustin a întrebat, aşadar, unde se poate citi această
doctrină şi, cum i se răspunse că nu în scrierile vreunui filozof, ci în cele ale
Vechiului şi Noului Testament, a fost de îndată cuprins de dorinţa de a le citi: „O
flacără mi s-a aprins deodată în suflet şi m-am simţit cuprins de iubire pentru
Profeţi şi pentru acei oameni prieteni ai lui Cristos; şi, chibzuind eu însumi la toate
aceste cuvinte, am înţeles că această filozofie este singura folositoare şi sigură."
Acest text din Dialogul cu Tryphon este de o importanţă capitală, căci ne arată,
într-un caz concret şi istoriceşte localizabil, cum a putut religia creştină " să
asimileze imediat un domeniu revendicat pînă atunci de filozofi. Aceasta,'
deoarece creştinismul oferea o nouă soluţie unor probleme pe care filozofii înşişi
le puseseră. O religie întemeiată pe credinţa într-o revelaţie divină se dovedea
capabilă să rezolve problemele filozofice mai bine decît filozofia; "

Etienne Gilson, Filosofia in Evul Mediu

| Formular | de Grigore Vieru

- Numele şi prenumele?
- Eu.

- Anul de naştere?
- Cel mai tânăr an, când se iubeau părinţii mei.

- Originea?
- Ar şi semăn dealul acela din prelungirea codrilor.
Ştiu toate doinele.

- Profesiunea?
- Ostenesc în ocna cuvintelor.

- Părinţii?
- Am numai mamă.

- Numele mamei?
- Mama.
- Ocupaţia ei?
- Aşteaptă.

- Ai fost supus judecăţii vreodată?
- Am stat nişte ani închis. În sine.

- Rubedenii peste hotare ai?
- Da. Pe tata. Îngropat. În pământ străin. Anul 1945.

" trandafirii mor.
   visurile mint. "

    "Nu cred că oamenii ajung la închisoare pentru că merită să fie acolo... eu cunosc cauzele vieţii emoţionale..Şi mai ştiu că unii dintre noi sunt lăsaţi întotdeauna fără vreun suport emoţional. Şi fără acest suport emoţional ei nu se pot comporta ca ceilalţi oameni, nu pot interacţiona normal cu ei. Nu pot trece peste şocurile emoţionale cu ajutorul celorlalţi pentru că nu primesc niciodată un asemenea ajutor. Este acel om vinovat că mintea lui este o maşinărie imperfectă? Cine poartă vina pentru un asemenea lucru? Nu ştiu nu am fost niciodată prea interesat să rezolv această problemă, în schimb m-a preocupat întotdeauna salvarea oamenilor de la pedepsele şi vina care li se impută. Nu sunt suficient de înţelept încât să-i vindec."

Clarence Darrow – The Speech for the Defense in the Loeb – Leopold Case..

Dragul meu Om,

      Numele meu este Sofia. M-am nascut din Nimic...candva, demult, probabil intr-o agora. Obisnuiesc sa traiesc peste Tot, in special acolo unde sunt dorita si crede-ma ca as putea ajunge si la tine daca m-ai vrea... Cine stie, poate o sa ajungi sa ma iubesti vreodata.

    In trecut au murit oameni pentru mine, s-au luptat pentru mine, m-au aparat, m-au ocrotit...si au avut grija sa nu imbatranesc niciodata. Ce le-am dat in schimb? Biletul spre nemurire. Ce vremuri... Incep sa imbatranesc si eu pentru ca nu mai are cine sa ma mai tina in viata, imi pierd suflarea cu fiecare plimbare pe care o fac printre voi ; trec anii si se face noapte..tot mai noapte, iar trupurile va miros a hoit pentru ca v-ati pierdut sufletul. Nu, nu va ganditi ca vi l-a luat cineva; nu e la nimeni. S-a irosit...asa cum doar  fumul de tigara se naruie. E atata ceata in fata ochilor vostri ca doar cutitul ar putea-o taia. Nu aveti urma de sclipire in privire, sunteti goi... Aveti impresia ca va creati propriul destin si chiar credeti ca vi-l claditi asa cum trebuie, dar daca tot ce vreti este sa va ingropati de vii inseamna ca ce faceti, faceti bine.Nu sunteti altceva decat un mare pustiu ,strigati-va numele ,iar ecoul nu o sa rasune..pentru ca sunetul nu are pereti de care sa se propage. Cand plangeti..nici macar nu plangeti din suflet..ati corupt pana si plansul, de asta adevaratii oamenii nu mai plang ! V-ati batut joc de ce v-au lasat altii ,ati calcat in picioare pana si mormintele, nu v-a pasat ! Vi se intampla o nenorocire si strigati  « Doamne !»   fara sa ridicati macar o clipa ochii spre cer. Se sting tot mai des lampile si nu vrea nimeni sa le mai aprinda, oamenii care sunt in stare sa o faca sunt imprastiati si ascunsi la periferie, fug de voi..pentru ca vreti sa le ruinati sufletul.

        Se spune ca oamenii nu mai fac nimic din inima ci controleaza totul cu mintea. Nu e adevarat. Faceti totul din instinct, dar cine stie, poate asa arata Supraomul...Paradoxal, asemanarea cu o bestie oarecare e izbitoare. Omule! Ai ajuns un mare nimic, suni exact cum suna lemnul putrezit, imprastii in urma ta miros de cadavru, iar cand strigi.......e ca si cum ti-ai bate joc de tot Pamantul. Sa taci! A obosit Cerul din vina ta. Te-ai uitat in ultima vreme la el? Nici macar nu mai e albastru, nici macar nu mai e culoare. Ti-a intors spatele, esti singur! Mai singur ca niciodata....si liber in modul in care iti doresti sa fii de secole. Nu te iubeste niciunul din rasa ta...E iluzie tot, esti mort dinaintea nasterii tale. Devi nimic..pentru ca nu ai fost in stare sa fii Tot, asa cum erai la Inceput. Nici macar nu o sa mori prea curand, o sa traiesti mult, asa cum un ucigas este inchis pe viata pentru crimele lui. Esti inchis aici si aici o sa ramai. Te tarasti..iar tu ai impresia ca mergi asemenea unui rege. Esti detronat draga om! Esti cersetor cu straie de imparat... Primesti de mila lucrurile cu adevarat bune pe care le ai, dar nu uita ca mila se intretine. Marele Filantrop nu mai e binevoitor cand e huiduit in schimbul gestului sau. Te lasa sa mori ca un caine insetat si nu se mai intoarce; pentru ca i-ai tradat increderea. Inchei aici...Nu uita, imbatranesc; daca ma lasi sa ma sting, esti pierdut.

Cu iubire, Sofia