Atat.

Vreau sa stai cat mai departe de mine,
sunt rece,
a inghetat ceva in mine,
si cred ca apoi s-a spart.
Nu te astepta sa te caut,
sunt rece,
pasii mei nu ma mai indruma,
iubirea a stagnat,s-a imprastiat.
Sa nu indraznesti sa ma mai vrei,
sunt rece,
timpul curge,
iar eu pe toate,pare-se ca le-am uitat.
Sa nu ma mai iubesti!Atat..

Nimic nou pe frontul de Vest;Erich Maria Remarque

*

[..]Fetele noastre au facut cruste,gandirea noastra e pustiita,suntem morti de oboseala;cand incepe atacul,unii trebuie loviti cu pumnii ca sa se trezeasca si sa mearga cu noi;ochii sunt injectati,mainile zdrelite,genunchii sangereaza,coatele sunt julite. Trec saptamani,luni,ani?Sunt numai zile.Vedem cum piere timpul pe chipurile fara culoare ale muribunzilor,bagam mancare in noi,alergam,ucidem,trandavim,suntem slabiti si apatici,iar daca mai rezistam o facem numai pentru ca stim ca exista unii mai slabi,mai apatici,mai lipsiti de ajutor care ne privesc cu ochii holbati de parca am fi zei,cu harul de a scapa uneori de la moarte. Vedem oameni care traiesc fara teasta;vedem soldati care alearga cu labele ambelor picioare retezate;se poticnesc pe cioturile in tandari,pana la groapa cea mai apropiata;un caprar se taraste doi kilometri pe maini,tragand dupa el genunchii zdrobiti;altul pleaca la bandajare si matele ii curg peste mainile care vor sa le tina;vedem oameni fara gura,fara falci,fara obraz;gasim pe unul care,timp de doua ore,isi strange intre dinti artera bratului ca sa nu sangereze;soarele rasare,noaptea coboara,srapnelele tiuie,viata a luat sfarsit.[..]

*

[..]-Sa fii cu ochii in patru acolo,pe front,Paul.
Ah,mama,mama!De ce nu te iau acum in brate ca sa murim impreuna!Ce fiinte nenorocite suntem!
-Da,mama,o sa fiu.
-Am sa ma rog in fiecare zi pentru tine,Paul.
Ah,mama,mama!Hai sa ne ridicam si sa pornim inapoi de-alungul anilor,pana cand toata urgia asta dispare,pana cand vom ramane doar noi doi,mama![..] -Noapte buna,mama!
-Noapte buna,copilul meu!
Camera e intunecata...[..]

*

[..]Un soldat gol sta calare pe o creanga mai groasa,are casca inca pe cap,dar in rest e complet dezbracat.Numai o jumatate e acolo sus,in copac,trunchiul,caci picioarele lipsesc.[..]
Caut mai departe.

E intr-adevar asa.Colo spanzura cateva zdrente de uniforma fara om in ele;dincoace e lipit un terci insangerat,oare a fost candva carne de om?
Altminteri este complet gol;uniforma e imprastiata prin copac.Lipsesc ambele brate,de parca ar fi fost desurubate.Pe unul dintre ele il descopar douazeci de pasi mai incolo,intr-un tufis.Mortul zace cu fata in jos.In locul unde sunt ranile de la brate,pamantul e innegrit de sange.Sub picioare, muschiul e rascolit,ca si cum,omul s-ar mai fi zbatut.[..]


Nimic nou pe frontul de Vest;Erich Maria Remarque

Astazi urasc.Si ce daca?
Ma dezbrac de o haina zdrentuita si imbrac alta;e sfarsitul nelinistii si agoniei mele si inceputul disperarii tale.

Nebunie vs. Realitate.

Nebunia e doar o modalitate involuntara de separare de realitate.Ce dulce e delirul nebunilor;au privirea ratacita si fada insa ei au impresia ca au aflat Raiul.
Ce amara e realitatea,ploua in ea cu bucati mistuitoare din Iad,iar noi habar nu avem ca dansam uneori de mana cu demonii.

Cei trei muschetari;Alexandre Dumas

[..]-Din tarana m-am nascut,ma intorc in tarana.Viata e plina de umilinte si durere,continua el,intunecandu-se la fata.Toate firele care o leaga de fericire se rup,rand pe rand,in mainile omului,mai ales firele de aur.Dragul meu d`Artagnan!,continua Aramis cu o urma de amaraciune in glas,crede-ma,trebuie sa-ti ascunzi cu grija ranile atunci cand vei suferi.Tacerea este ultima bucurie a nefericitilor.Fereste-te sa afle cineva de suferinta ta,curiosii sug lacrimile noastre asa cum fac mustele cu sangele unui caprior ranit.
-Vai dragul meu Aramis,spuse d`Artagnan scotand la randul sau un oftat,ce spui tu e tocmai povestea mea.[..]

Cei trei muschetari;Alexandre Dumas

In fiecare zi.

Azi e Vineri,e capat de drum,nu se vorbeste.E ca si cum ar fi Decembrie,ca si cum ar fi trecut timpul de orele Zero.E ca si cum...aici,in stanga mea e realul cu disperarea,iar in dreapta e linistea de mana cu neantul.Orice ar fi,cand e Vineri,nu se vorbeste.Se moare.
In fiecare zi e Vineri si Decembrie..iar la orele Zero nu se mai face nimic.Se moare.

Nouăsprezece trandafiri,Mircea Eliade

[..]Ce mi se pare,daca nu grav,cel putin riscant,este interesul pe care-l arata Maestrul acelei perechi destul de misterioase,Serdaru si Niculina.

-Sunt amandoi orfani!am exclamat cu fervoare,isi cauta tatal.De altfel,datorita acestui fapt-cautarea tatalui-i-a cunoscut A.D.Pandele.L-a impresionat profund dorinta de a-si identifica tatal.Bunaoara,Niculina...

-Pentru ca ai adus dumneata vorba,incepu Albini stingandu-si meticulos tigara,trebuie sa-ti spun ceea ce va descoperi si Maestrul,intr-o zi mai mult sau mai putin apropiata.Niculina a fost,daca nu cumva mai este si acum,o mare curva.Ani de zile s-a culcat cu cine a trebuit si cum s-a nimerit.De aceea n-a putut obtine nici un loc permanent,la nici un teatru.

-Isi cauta tatal!am repetat incurcat,caci imi dadeam seama ca rosisem.Il cauta de cinci ani!..

Albini ma privi din nou cu o exagerata mirare,apoi fata i se lumina-parca ar fi fost gata sa izbucneasca in ras.

-Dumneata suferi de insomnie?ma intreba.

-Foarte rar.O data la cativa ani...Si acum cateva zile...

-Felicitarile mele!Eu sufar de insomnii din tinerete.Acum m-am invatat;nu mai incerc sa ma vindec,si nu mai iau somnifere.Am ajuns sa cred ca si insomnia are finalitatea ei,pe care specialistii n-au izbutit inca s-o descopere.In cazul meu,totusi,cred ca am inteles:insomniile imi ingaduiesc sa citesc carti pe care altminteri nici nu le-as fi deschis.Asa se face ca,de cativa ani,imi petrec o parte din noapte citind texte gnostice si carti despre gnosticism.

Probabil ca a surprins nedumerirea din privirile mele pentru ca a precizat.

-Stiti,sectele acelea orientale,unele precrestine,altele crestine,dar eretice...

-Imi amintesc foarte vag,m-am scuzat.In fond,nu cunosc nimic precis...[..]

*

-Dumneata ai adus trandafirii?De la cine sunt?

Tanarul m-a privit candid,parca nu m-ar fi inteles.

-Ai sunat adineauri la numarul 43,si ai lasat in fata usii un buchet cu 19 trandafiri.

Tanarul a ridicat din umeri.

-Ma confundati cu altcineva,spuse politicos dar ferm.

Eu numai de trandafiri n-am chef!Azi ma prezint la examen si am trac...

-Ce fel de examen?l-am intrebat banuitor.

-Literatura franceza moderna,spuse cu un zambet amar.Dar am cazut prost...

Baga mana in buzunar si scoase o foaie de caiet.

-Trebuie sa traduc si sa explic un text.Doart cateva propozitii.Dar cum sa le explic?"Libertatea absoluta:,asta,sa zicem,inteleg.Dar mai departe?Nous sommes condamnés à la liberté!Ce vrea sa spuna asta?

-Vrea sa spuna exact ce spune:ca suntem condamnati la libertatea abosluta.

M-a ascultat zambind,si in acea clipa mi s-a parut ca-mi face semn cu ochiul.

-Cum s-ar spune,ca sa citez un exemplu din examenul de anul trecut:A bon entendeur,salut!

S-a inchinat profund,oarecum in gluma,si-a bagat amandoua mainile in buzunare si s-a departat agale,fluierand.

Nouăsprezece trandafiri,Mircea Eliade