Mă aşteaptă nebunia.
Gândul mă sperie şi mă seacă de lacrimi.
Sufăr de miopie, abia mai văd stropii de ploaie în geam.
Îi aud, înfundat.
Parcă aş fi într-o cutie de lemn,
oare de ce îi zic cutie şi nu sicriu?
Ah..şi mortul se minte că încă nu-i în groapă,
zgârie cu unghiile-i galbene bradul care-i ţine de cald.
crede ca e încă nenăscut..
mă simt rău.
joi, 24 ianuarie 2013
miercuri, 23 ianuarie 2013
Cum se scrie istoria
Ce este istoria? Daca tinem seama de ce auzim spunandu-se in jurul nostru, trebuie neaparat sa punem din nou intrebarea.
"Istoria, in veacul nostru, a inteles ca adevarata ei sarcina este sa explice"; "cutare fenomen nu poate fi explicat doar cu ajutorul sociologiei: recurgand la explicatia istorica, oare nu reusim sa-l intelegem mai bine?"; "istoria este oare o stiinta? Dezbatere zadarnica! N-ar fi mai bine ca cercetatorii sa colaboreze intre ei, intrucat numai aceasta colaborare poate da roade?" "istoricul nu trebuie oare sa caute sa contruiasca teorii?"
- Nu.
Nu, o astfel de istorie nu este cea pe care o fac istoricii: este cel mult cea pe care cred ei ca o fac sau cea pe care li s-a spus ca ar trebui sa regrete ca n-o fac. Nu, nu este zadarnic sa aflam daca istoria este stiinta, deoarece "stiinta" nu este un cuvant nobil, ci un termen precis, iar experienta ne dovedeste ca nepasarea fata de dezbaterile asupra cuvintelor este insotita, indeobste, de confuzia ideilor despre lucru. Nu, istoria nu are metoda: cereti sa vi se arate aceasta metoda. Nu, ea nu explica nimic, de cumva cuvantul "a explica" are vreun sens; cat despre ceea ce numeste ea teoriile sale, trebuie sa le examinam mai atent.
Sa ne intelegem. Nu este de ajuns sa afirmam inca o data ca istoria vorbeste despre "ceea ce nu se va vedea niciodata de doua ori"; nu este vorba nici sa pretindem ca ea este subiectivitate, perspective, ca noi iscodim trecutul pornind de la valorile noastre, ca faptele istorice nu sunt lucruri, ca omul se intelege si nu se explica si ca, despre el, nu poate exista o stiinta. Intr-un cuvant, nu este vorba sa confundam existenta si cunoasterea; stiintele umaniste exista foarte bine si o fizica a omului este nadejdea secolului nostru, asa cum fizica a fost nadejdea secolului al XVII-lea. Insa istoria nu este aceasta stiinta si nu va fi niciodata, daca stie sa fie indrazneata, ea are posibilitati nelimitate de reinnoire, insa intr-o alta directie.
Istoria nu este o stiinta si nu are prea multe de asteptat de la stiinte; ea nu explica si nu are metoda; mai mult inca, Istoria, despre care se vorbeste mult de doua secole incoace, nu exista.
Atunci, ce este istoria? Ce fa de fapt istoricii, de la Tucidide la Max Weber sau Marc Bloch, deupa ce-si scot capul din documente si trec la "sinteza"? Ce inseamna studierea stiintifica a diferitelor activitati si realizari ale oamenilor de altadata? Stiinta despre om in societate? A societatilor omenesti? Mult mai putin decat atat; de doua mii doua sute de ani, de cand urmasii lui Aristotel au gasit raspunsul la intrebare, el nu s-a schimbat deloc; istoricii povestesc evenimente adevarate, in care actor este omul; istoria este un roman adevarat. Raspuns care, la prima vedere, parca nu inseamna nimic ...
"Istoria, in veacul nostru, a inteles ca adevarata ei sarcina este sa explice"; "cutare fenomen nu poate fi explicat doar cu ajutorul sociologiei: recurgand la explicatia istorica, oare nu reusim sa-l intelegem mai bine?"; "istoria este oare o stiinta? Dezbatere zadarnica! N-ar fi mai bine ca cercetatorii sa colaboreze intre ei, intrucat numai aceasta colaborare poate da roade?" "istoricul nu trebuie oare sa caute sa contruiasca teorii?"
- Nu.
Nu, o astfel de istorie nu este cea pe care o fac istoricii: este cel mult cea pe care cred ei ca o fac sau cea pe care li s-a spus ca ar trebui sa regrete ca n-o fac. Nu, nu este zadarnic sa aflam daca istoria este stiinta, deoarece "stiinta" nu este un cuvant nobil, ci un termen precis, iar experienta ne dovedeste ca nepasarea fata de dezbaterile asupra cuvintelor este insotita, indeobste, de confuzia ideilor despre lucru. Nu, istoria nu are metoda: cereti sa vi se arate aceasta metoda. Nu, ea nu explica nimic, de cumva cuvantul "a explica" are vreun sens; cat despre ceea ce numeste ea teoriile sale, trebuie sa le examinam mai atent.
Sa ne intelegem. Nu este de ajuns sa afirmam inca o data ca istoria vorbeste despre "ceea ce nu se va vedea niciodata de doua ori"; nu este vorba nici sa pretindem ca ea este subiectivitate, perspective, ca noi iscodim trecutul pornind de la valorile noastre, ca faptele istorice nu sunt lucruri, ca omul se intelege si nu se explica si ca, despre el, nu poate exista o stiinta. Intr-un cuvant, nu este vorba sa confundam existenta si cunoasterea; stiintele umaniste exista foarte bine si o fizica a omului este nadejdea secolului nostru, asa cum fizica a fost nadejdea secolului al XVII-lea. Insa istoria nu este aceasta stiinta si nu va fi niciodata, daca stie sa fie indrazneata, ea are posibilitati nelimitate de reinnoire, insa intr-o alta directie.
Istoria nu este o stiinta si nu are prea multe de asteptat de la stiinte; ea nu explica si nu are metoda; mai mult inca, Istoria, despre care se vorbeste mult de doua secole incoace, nu exista.
Atunci, ce este istoria? Ce fa de fapt istoricii, de la Tucidide la Max Weber sau Marc Bloch, deupa ce-si scot capul din documente si trec la "sinteza"? Ce inseamna studierea stiintifica a diferitelor activitati si realizari ale oamenilor de altadata? Stiinta despre om in societate? A societatilor omenesti? Mult mai putin decat atat; de doua mii doua sute de ani, de cand urmasii lui Aristotel au gasit raspunsul la intrebare, el nu s-a schimbat deloc; istoricii povestesc evenimente adevarate, in care actor este omul; istoria este un roman adevarat. Raspuns care, la prima vedere, parca nu inseamna nimic ...
Cum se scrie istoria, Paul Veyne.
joi, 10 ianuarie 2013
Demult - George Bacovia
Demult
Trecand pe strada ta,
Pe care nimeni n-o mai stie -
Al noptii fosnet evoca:
- Filosofie!
Incet, un paznic fluiera
Poema-atata de tarzie...
Pustiul noptii evoca:
- Filosofie!
Trecand pe strada ta,
Pe care nimeni n-o mai stie -
Al noptii fosnet evoca:
- Filosofie!
Incet, un paznic fluiera
Poema-atata de tarzie...
Pustiul noptii evoca:
- Filosofie!
miercuri, 26 decembrie 2012
Misoginism ori ce?
HESIOD
[Despre prima femeie]
Incremenit-au vremelnicii oamenii si nemuritorii,
Cand zarit-au momeala vicleana data napasta
Omului,caci semintia femeilor ispititoare,
Cele mai primejdioase femei,din ea e nascuta,
Crunta osanda ce-si face lacasul cu muritorii
Ea ocolind pe saraci,doar pe bogati indrageste
Theogonia 589-595
Astfel de raul adus de femei printre oameni
Zeus ce tuna-n inalturi,adaus poverilor grele,
Alta napasta ursit-a,in locul bunelor daruri.
Cel ce,de nunta fugind,de crunta belea a femeei,
Ravna sa-si ia o nevasta nu simte,la batranetea
Cea nevoiasa ajunge lipsit de-al rudelor sprijin
Iar dac-a fost instarit in viata,si-mpart bogatia
Indepartate neamuri.
Theogonia 600-612
[Despre prima femeie]
Incremenit-au vremelnicii oamenii si nemuritorii,
Cand zarit-au momeala vicleana data napasta
Omului,caci semintia femeilor ispititoare,
Cele mai primejdioase femei,din ea e nascuta,
Crunta osanda ce-si face lacasul cu muritorii
Ea ocolind pe saraci,doar pe bogati indrageste
Theogonia 589-595
Astfel de raul adus de femei printre oameni
Zeus ce tuna-n inalturi,adaus poverilor grele,
Alta napasta ursit-a,in locul bunelor daruri.
Cel ce,de nunta fugind,de crunta belea a femeei,
Ravna sa-si ia o nevasta nu simte,la batranetea
Cea nevoiasa ajunge lipsit de-al rudelor sprijin
Iar dac-a fost instarit in viata,si-mpart bogatia
Indepartate neamuri.
Theogonia 600-612
(Filosofia greaca pana la Platon,vol 1,Partea I-Ion Banu)
Mitul hesiodic al varstelor
"Toate suferinţele pe care le îndură oamenii de fier - oboseală, mizerie, boli, spaime - au o obîrşie pe care Hesiod o indică limpede: Pandora. Dacă femeia n-ar fi ridicat capacul chiupului în care fuseseră închise toate relele, oamenii ar fi continuat să trăiască la fel ca înainte, „la adăpost de suferinţă, de truda cea hîdă, de dureroasele boli care aduc moartea". Dar relele s-au împrăştiat prin lume; şi totuşi, Speranţa mai dăinuie, căci viaţa nu e cu totul sumbră şi oamenii mai găsesc şi binele, amestecat printre rele. Pandora apare ca simbol şi expresie a acestei vieţi amestecate şi pline de contraste.aşa o defineşte Hesiod: „un rău frumos, reversul binelui"; flagel cumplit instalat în mijlocul muritorilor, dar şi minune (thauma), împodobită de zei cu farmece atrăgătoare - stirpe blestemată, pe care bărbatul nu o poate îndura, dar de care nici nu se poate lipsi - contrariul bărbatului şi totodată tovarăşa lui."
(Mit si gandire in Grecia Antica ,J.P.Vernant)
De ce?Intreb si eu.Chestia asta apare la Hesiod in masura in care apare si in Vechiul Testament.Femeia ca ispita,aducatoare de necazuri,o Pandora;ea e vinovata de caderea lui Adam in pacat si de toate relele care au urmat apoi in lume.De ce?E femeia nascatoarea desfraului in lume?e femeia cea care face primul pas spre problema moralitatii?
Cred ca Thales spunea la un moment dat ca e bucuros ca s-a nascut barbat si nu femeie.De ce?Chiar asa Animala e femeia?
vineri, 21 decembrie 2012
Despre pacat
"Prin primul pacat al lui Adam a venit deci pe lume pacatul.Propozitia aceasta,binecunoscuta,contine insa o reflexiune cat se poate de exterioara care,dupa cat se pare,a contribuit mult la aparitia unor vagi neintelegeri.Ca pacatul a venit pe lume este foarte adevarat;acest lucru insa nu-l priveste pe Adam.Ca sa ne exprimam foarte scurt si concis,am putea spune ca pacatosenia a intratin Adam prin primul pacat.De nici un om de mai tarziu n-o sa ni se nazareasca sa zicem ca starea de pacat a venit prin primul pacat al acestuia,desi ea vine-n lume prin el intr-un mod asemanator(un mod care nu este esential diferit);fiindca,sa-i zicem pe nume,pacatosenia exista in lume doar in cazul in care patrunde in ea prin pacat."
Søren Kierkegaard ,Scrieri I[Conceptul de anxietate]
Pana aici nu pomeneste de nicio Eva;pana la sfarsit,ma astept sa dau si de ea...de nu,mi se pare ca toata scrierea asta despre pacat e o trancaneala care pierde din vedere anumite chestii.
"De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, și prin păcat a intrat moartea, și astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toți au păcătuit…" (Rom. 5:12, NIV)
"De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, și prin păcat a intrat moartea, și astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toți au păcătuit…" (Rom. 5:12, NIV)
marți, 18 decembrie 2012
luni, 17 decembrie 2012
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
