Amintire -Virgil Carianopol.

"Învăţătoarea mea din clasa-ntâia
De mult de-aici din lume a plecat,
S-a dus să-nveţe-n lumea cealaltă,
Copii ajunşi la vârsta de-nvăţat.

Era o fetişcană numai soare,
Venea la şcoală tot în pas zorit,
Iar în recreaţii sta întotdeauna
Cu fel de fel de cărţi la tăinuit.

S-a-mbolnăvit odată într-o toamnă
Şi-ntregul an a chinuit în pat.
Într-un târziu, ne-a spus domnul director
Să n-o mai aşteptăm, ca s-a mutat.

Tu, timp, n-o mai lăsa acum furtunii,
N-o mai lăsa prin vânturi şi prin ploi,
Destul s-a chinuit săraca
Până s-ajungă de la ea la noi.

Ai grijă, pune-un înger s-o păzească
Dacă mănâncă seara sau de nu
Şi n-o lăsa să-şi cheltuiască banii
Numai pe cărţi, mai cumpără-i şi tu.

Fii bun şi blând, oh, cât de mult n-ar vrea,
N-o mai lăsa la margine să stea,
Era ne-nvinsă, iubitoare, bună,
Găseşte-i loc pe undeva prin lună.

S-a-mbolnăvit odată într-o toamnă
Şi-ntregul an a chinuit în pat.
Într-un târziu, ne-a spus domnul director
Să n-o mai aşteptăm, ca s-a mutat."