Rainer Maria Rilke - Tânguire

Tânguire

"Cui vrei să te tângui, inimă? Tot mai mult ocoleşti

întâlnirea cu oamenii, care-ţi par

de neînţeles. Cu atât mai zadarnic, poate,

cu cât drumul te duce înspre viitor,

spre pierdutul tău viitor.

Cândva te plângeai? Ce-a fost? O boabă necoaptă

căzută de pe creanga bucuriei.

Azi însă pomul se frânge,

se frânge-n furtună întârziatul meu

pom al bucuriei.

Tu, cel mai frumos, în priveliştea mea

nevăzută, tu care m-ai şi adus în preajma

nevăzuţilor îngeri."

În româneşte de Veronica Porumbacu

Dialog monoton.

-Ce vifornita groaznica m-a prins asa deodata..si eu care plecasem doar sa ma plimb.

-Mergi acasa,de ce pleci tu asa..la ore tarzii sa cauti Iarna?Stiam eu de ce te alung de langa fiinta mea,stiam.Cat ma bucur ca m-am trezit la timp si nu te-am lasat sa te cuibaresti definitiv in sanul sufletului meu.Ti-ar fi degerat dragostea ...aia curata si nevinovata,ar fi fost apoi nevoie de o amputare a ei si a tot ce insemni tu;te-ai fi transformat din pomul verde in...Nu,nici nu vreau sa ma gandesc.

Mergi acasa!De ce pleci tu asa..la ore tarzii sa cauti Iarna!?

Sa ploua!

De astazi va plange pamantul..
sau cerul de va vrea...
Sa planga salcia..s-aud cum freamata si geme..
Sa faca fiecare ce vrea!
Sa ploua mai cu seama pana la marginile lumii,
nu-mi pasa!
Ah..de-ar stii cel mort ce jeg,cata trufie a lasat in urma,
de-ar stii..s-ar lasa prada mortii de mii de ori..
Sa fulgere...sa despice inimi in infime bucatele,
nu-mi pasa,sa vina potopul!Un alt Noe nu va mai fi sa ne salveze.
As vrea sa aud cum se tanguie cel nemilos,
sa-i urle sufletul pana la innebunire..
Sa ploua mai cu seama pana la marginile lumii!
Sa ploua...din mine nu mai are ce ploua.

Epigrama

"Crezand ca nu mai sunt acelasi,amice,poate,te-nseli,
Dar mi se pare de-alta parte ca esti schimbat mai mult ca mine.

Caci azi ma vezi ca sunt ca tine,
om ca oricare cu greseli."





Al.Macedonski.

"[....]Citeste zi si noapte,ratacind prin spaima veacurilor,si nu uita ca lectura suplineste oricand opiul.Cartile trebuie inghitite ca prafurile adormitoare.Nimeni nu citeste pentru a sti,ci pentru a uita.Bibliotecile,ca si carciumile,sunt fructul plictiselii.Ce interesant sa fii trist,imprejmuit de nenumarate carti sau sa-ti umilesti eruditia prin luxul delicat al melancoliei,sa-ti scuturi visele ca praful de pe tomuri vechi si sa te ridici spre obarsia uratului de lume,epuizand istoria si inselaciunile omenesti ![...]"

Emil Cioran;Lacrimi si Sfinti

Rainer Maria Rilke - Cantecul Orbului

Rainer Maria Rilke - Cantecul Orbului

Sunt orb, voi cei de afara, e silnicie grea,
ceva fara sens, un blestem, e ceva
precum o zilnica povara.
Pe bratul femeii mi-asez mîna grea,
pe griul cenusiu e sura mîna mea
si ea ma conduce prin golul de-afara.


Trecînd, forfotind, va imaginati
ca altfel ca piatra pe piatra sunati,
dar va amagiti : numai eu
traiesc si sufar, fac zgomot mereu.
E-un tipat fara de sfîrsit în mine
si nu stiu, din inima sau pîntec vine.


Recunoasteti al cîntecelor son?
voi le cîntati mereu pe alt ton.
Caldura luminii, în orice dimineata
pe usa deschisa în casa o primiti.
Si aveti un simt, asa, de la fata la fata,
de aceea va îngaduiti.

Decembre

De cate ori citesc "Decembre" a lui Bacovia,imi pare ca o iarna intreaga ninge-n mine.

Cum mai pot eu privi Primavara-n ochi cand o detest?Mi-e scarba sa-i respir pana si mirosul

cald,imbietor...imbatator..

De cate ori citesc "Decembre" a lui Bacovia,de-atatea ori imi amintesc de o Antarctica a sufletului

nevindecabil...

George Bacovia - Decembre

Te uitã cum ninge decembre...
Spre geamuri, iubito, priveste -
Mai spune s-aducã jãratec
Si focul s-aud cum trosneste.

Si mânã fotoliul spre sobã,
La horn sã ascult vijelia,
Sau zilele mele - totuna -
As vrea sã le-nvãt simfonia.

Mai spune s-aducã si ceaiul,
Si vino si tu mai aproape, -
Citeste-mi ceva de la poluri,
Si ningã... zãpada ne-ngroape.

Ce cald e aicea la tine,
Si toate din casã mi-s sfinte, -
Te uitã cum ninge decembre...
Nu râde... citeste nainte.

E ziuã si ce întuneric...
Mai spune s-aducã si lampa -
Te uitã, zãpada-i cât gardul,
Si-a prins promoroacã si clampa.

Eu nu mã mai duc azi acasã...
Potop e-napoi si nainte,
Te uitã cum ninge decembre...
Nu râde... citeste nainte.