AM OBOSIT

Anii trec si eu incerc continuu sa schimb in bine
ce vad in jurul meu si ce-mi ramane pe retine
incerc sa schimb faptul ca traiesc in jeg
sau faptul ca sunt singura si n-am cum sa ma reneg
incerc sa ma obisnuiesc sau sa nu bag in seama
ca ma trezesc la 5 fara sa-ti vad chipul de mama
privesc aceeasi poza in care eram noi 4
sperand sa fie fericit finalul piesei de teatru
incerc sa uit de toate regansindu-ma-n alcool
restul nu-i decat o problema minora
cand o ora din viata trece ca o zi din an
cand nu ai forta sa-ti indrepti capul spre geam
nu mai sti ce data e dar sti c-o sa apui
si-esti trist ca nu-i nimeni in jur caruia sa i-o spui.
am obosit sa stau mereu pe ganduri mereu pe fuga
sa-ncerc sa tin mereu piept cand viata ma subjuga
sa incerc sa-mi fac loc prin linistea pura
sau sa-mi stea inima-n loc atunci cand telefonul suna
nedumerita de ce sunt singura cand cunosc atata lume
intrebari fara raspuns nimeni nu vrea sa ma indrume
merge viata din jur tot timpul ca pe o pedeapsa
as vrea sa nu mai gasesc alinarea
intr-o voce din telefon cu care vorbesc doar seara.

Am obosit sa-mi caut loc
Am obosit sa tot provoc
Timpul nu sta in loc
Simt ca ma sufoc
Si-apoi dau inapoi.