luni, 21 iunie 2010

TIMP

Se poate stinge pocnind ca un bec
si-aceasta secunda stiuta.
Poate ramana ca la inec
deasupra-ne,apa statuta.
Intreceri subtiri,de umbre fugare
seara sub luna,ca sub un tavan
rotund si-azvarlit la intamplare,
din toti ochii deschisi - simultan.
Horn invers,cu fumul in rapa,
cu ceru-n prapastii atras.
Poate de-aceea,marit ca de lupa
se arata ce ne-a mai ramas.
Uite-l:nu seamana cu niciun cuvant
Nici nu poate fi spus,nici vazut.
Sta intre cer si pamant
si n-are sfarsit si nici inceput.


Vezi mai multe imagini Diverse

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu