Nu mai vin,nu mai vin....

Mirosul mortii imbata chiar si-ale pomilor umbre,
cadavre zac amortite-n tarana greoaie,
un murmur,un glas cuprins de jale rasuna in noapte,
e poate un suflet ce-si pazeste trupul parasit
dupa o lunga si nedreapta lupta cu a vietii cale.

Deasa a ceata,cumplita e moartea,
in cimitire doar luna ramane de straja.
Lumini pierdute sunt aruncate langa o cruce sau o alta.
Pasii rataciti ai copiilor lor nu mai vor,nu mai vor...
sa mai stea si se duc...

Raman doar ei,despartiti de sufletelor lor,
paziti doar de cruce si de anii ce vin..
iar timpul ii uita.
Iar copiii ..nu mai vin,nu mai vin..