Un tablou al iernii dure va ramane intiparit in mine,
durerea pasilor ce pleaca n-o voi uita-o niciodata;
Si daca neantul va fi singurul ce ma asteapta,
cu resemnare ma predau nimicului fetid,
ce-mi pare ca ma vrea de-o viata.
Dar,totusi..pana la cumplitul auz al pasilor ce se indeparteaza,
inca mai am un intuneric de scrutat ce mi se arata vesnic ca un altul.
Pana la neant,singurul lucru real in care toti ne vom gasi vreodata,
mai am de numarat grabitele secunde ale unui ceas batran si falnic,
durerea pasilor ce pleaca n-o voi uita-o niciodata;
Si daca neantul va fi singurul ce ma asteapta,
cu resemnare ma predau nimicului fetid,
ce-mi pare ca ma vrea de-o viata.
Dar,totusi..pana la cumplitul auz al pasilor ce se indeparteaza,
inca mai am un intuneric de scrutat ce mi se arata vesnic ca un altul.
Pana la neant,singurul lucru real in care toti ne vom gasi vreodata,
mai am de numarat grabitele secunde ale unui ceas batran si falnic,
care nu va obosi nici macar in clipa cand,si ultimul om se va duce dupa altul.
Si cine stie..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu