Cred ca mi-am dorit sa zbor candva,
sa simt...planand ca-s una cu pasarile
nemuritoare,ca lumea intreaga e numai a mea.Imi amintesc si vise negre-avute,
in care nu pluteam;Ma scufundam..
Probabil in ale mele lacrimi,nu stiu.
Stiu ca-mi trebuie ceva..sa dau la schimb,
umbrele imi zic ca uitarea e scumpa,
mana ce-mi cade pe umar si nu stiu a cui e
imi spune ca uitarea ma va ruina daca o vreau.
Poate-mi va spune cineva care-i pretul uitarii,
poate gandul,poate o lacrima,
poate niste ochi limpezi,poate un zambet cald.
Ce ruina?Ce pierdere?
Oricum nu mai am nimic.Nimic de pierdut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu