[..]Am tot observat in jurul meu acea frenezie,acel val de best-sellers,de carti cu tematica supranaturala.Dar ce tot o spun pe sleau;ma refer la romanele cu si despre vampiri.Ce Dumnezeu oameni buni?Nu spun ca sunt nedemne de citit,ba chiar e un lucru bun.Macar se citeste si tot e bine,dar altceva ma consterneaza:unii chiar vor sa fie vampiri;mai rau,altii chiar se cred vampiri.
Intrebati un adolescent care a citit asemenea carti ce ar vrea sa devina,daca ar putea sa devina orice.Va va raspunde”as vrea sa fiu un vampir”;sa nu faceti insa greseala sa il intrebati “de ce”.
Veti spune ca sunt absurda,dar va puteti dovedi singuri afirmatia mea.Nu stiu daca ar trebui sa ma bucure faptul ca cititorii de astfel de romane nu mai fac diferenta dintre fictiune si realitate.Ce sa inteleg?Ca autorul a fost atat de bun,incat a facut cititorul sa intre in lumea personajelor sale si sa nu mai vrea sa iasa nici dupa ce a terminat romanul de citit?Asta e nebunie pura;Nu e de ajuns ca astfel de copii sug nervii parintilor lor si ii aduc in pragul disperarii?Acum vor sa suga si sange.Ce o sa auzim din gura unei pustoaice de saptesprezece ani?”Mama,te rog,fa tu o plimbare pentru mine pana in mall si cumpara-mi bluza asta”,in timpul asta ii arata o poza de pe i-phone mamei sale cu bluza.O facuse ultima data cand se credea umana.Fata continua”Stii,nu pot iesi ziua din casa,lumina soarelui imi dauneaza”Mama,nu o refuza.Trebuie neaparat sa-i faca poftele fiicei ei razgaiate.Se urca in noul BMW si pleaca la mall,poate mai agata si ea ceva dupa ce cumpara bluza fetei,si asa barbatul ii e plecat in strainatate.Ramanand singura,fata isi spune “Vai ce bine imi va sta cu noua bluza cand voi iesi la noapte la supt de p*** prin cine stie ce catacombe” asa numeste ea wc-ul de la noul club de fite de care a auzit. Slava domnului,fata-vampir e constienta ca nu poate fi un vampir desavarsit.Se adapteaza.[..]
