Confesiune

Stii,

nu am avut habar ce sa fac cu dragostea mea.

Am avut-o din plin,ti-o spun sincer,

o simteam acolo,cum izvoraste de undeva,

din inima mea.

M-am intrebat mereu cand ar trebui s-o dau

si mai ales cui...

Nu stiu daca intre timp

cineva,in treacat mi-a ranit inima

sau i-a facut ceva.

Eu...n-am simtit nimic,dar atunci,de ce asa?



As vrea sa stiu pe unde umbla dragostea mea,

sper doar ca n-a ales de buna voie sa hoinareasca asa.

Sa vina inapoi,

stiu ca e bine inca,

dar mi-e teama sa nu o spulbere ceva.



Iti spun,

acum,nu am nimic de oferit.

Sunt de folos doar in cazul in care ai vrea sa te ascunzi,

in liniste,intr-o grota pustie ingropata in tacere.

Acum..

nu stiu daca sunetului sacadat al stropilor de apa de la ultima ploaie

ii lipseste ceva pentru a arata ca in mine plange ceva.

Caci asa e sufletul meu;

dar iti spun cu mirare..

nici macar eu nu stiu cum s-a-ntamplat.