Pretul uitarii?

Cred ca mi-am dorit sa zbor candva,
sa simt...planand ca-s una cu pasarile
nemuritoare,ca lumea intreaga e numai a mea.Imi amintesc si vise negre-avute,
in care nu pluteam;Ma scufundam..
Probabil in ale mele lacrimi,nu stiu.
Stiu ca-mi trebuie ceva..sa dau la schimb,
umbrele imi zic ca uitarea e scumpa,
mana ce-mi cade pe umar si nu stiu a cui e
imi spune ca uitarea ma va ruina daca o vreau.
Poate-mi va spune cineva care-i pretul uitarii,
poate gandul,poate o lacrima,
poate niste ochi limpezi,poate un zambet cald.

Ce ruina?Ce pierdere?

Oricum nu mai am nimic.Nimic de pierdut.

Tacere.Chin.Ganduri

Cuvinte,sageti in mana oricui;
o privire rece ajunsa doar in gol,
lacrimi pornite dintr-un izvor secat,
Tacere.

Asteptare,moartea inceata a unui suflet,
o carte pe masa,bilet de plecare spre alte lumi.
Muzica,o cale falsa catre alinare,
Chin.

Pasi,calauze neinduratoare,
o strigare,razvratirea sufletului captiv,
creionul,arma propriei iluzii
asternute pe o foaie alba.
Ganduri.

Noaptea,aliatul plansului cel nemilos,
o poezie,regasirea dupa atatea si atatea cautari,
Lumina,salvarea de la intuneric,
Tacere.

Nu mai vin,nu mai vin....

Mirosul mortii imbata chiar si-ale pomilor umbre,
cadavre zac amortite-n tarana greoaie,
un murmur,un glas cuprins de jale rasuna in noapte,
e poate un suflet ce-si pazeste trupul parasit
dupa o lunga si nedreapta lupta cu a vietii cale.

Deasa a ceata,cumplita e moartea,
in cimitire doar luna ramane de straja.
Lumini pierdute sunt aruncate langa o cruce sau o alta.
Pasii rataciti ai copiilor lor nu mai vor,nu mai vor...
sa mai stea si se duc...

Raman doar ei,despartiti de sufletelor lor,
paziti doar de cruce si de anii ce vin..
iar timpul ii uita.
Iar copiii ..nu mai vin,nu mai vin..

Se va intampla,dar pana atunci...

Un tablou al iernii dure  va ramane intiparit in mine,
durerea pasilor ce pleaca n-o voi uita-o niciodata;
Si daca neantul va fi singurul ce ma asteapta,
cu resemnare ma predau nimicului fetid,
ce-mi pare ca ma vrea de-o viata.

Dar,totusi..pana la cumplitul auz al pasilor ce se indeparteaza,
inca mai am un intuneric de scrutat ce mi se arata vesnic ca un altul.
Pana la neant,singurul lucru real in care toti ne vom gasi vreodata,
mai am de numarat grabitele secunde ale unui ceas batran si falnic,

care nu va obosi nici macar in clipa cand,si ultimul om se va duce dupa altul.

Si cine stie..

Nu vreau.

Am ceva ce ma indeamna sa tot urmez pasi
nu cunosc bucuria,ci doar un surogat al ei..
Ratacesc noptile pe colinele disperarii,cu tacerea ma-ngan;
glasuri straine ma cheama spre ele,iar gandurile,toate,rafale de vant.

Un singur glas,o singura voce isi intinde bratele si-mi cuprinde intreaga suflare,
e ca o floare,ca o pata de alb imaculat in negrul in care m-am aruncat.
As vrea sa fuga si el cu glasul lui..
Cat mi-as dori sa-l gonesc,sa oboseasca nu vreau de intreaga-mi povara,
nu vreau sa se stinga de mana mea,nu vreau sa se piarda in umbra mea.

Nebunie.

O mare nebunie,o lume intreaga...
Puternice asalturi ce-ti zguduie viata ..
si sensul in care te lupti cu un scop.
Neasteptate ganduri pornite din adancul tau,de om..
Singuratati doar ale tale,in care nimeni nu-i partas,
ceasuri oprite si prafuite..si-un secundar ce lupta sa urce.

Melancolie in vreme de frig..
Privesti de pe un scaun aflat langa geam..
o fata,poate o frunza iti mai trece prin fata..
Si nimic..
E doar golul ala al tau..singuratatea ta care mi-e chin..
Dar Doamne...ce pot eu sa fac?
Cotropit de ganduri care se propaga-n pereti si te lovesc,
partas la propria-ti durere ascunsa,tu taci..si taci...


Parca tanjesti dupa uitare..
Incerci stangaci din puterea ta de om,sa palmuiesti trecutul..
dar incercarea ta se transforma in tragica reactualizare.

Ganduri

Ganduri..
Macar sa stim ca am putea fi-
singurii stapani pe ele.