Trebuia sa fiu mai mare,
Un copil indragostit, cu lumea la picioare,
Totusi nu sunt, si tu stii asta;
E o nebunie sa contopesti focul cu gheata,
Te rog lasa-ma, sa zbor sau sa ma tarasc,
Tot ce-i rupt din soare sincer sa urasc.
Astept noaptea, cand pot trai fantezia,
pe pamant sa decida poezia
cea mult asteptata era odata un baiat si-o fata,
el cu inima secata, ea satula sa fie-ntristata.
Prea perfect sa existe in aceasta lume fericirea,
oceanul invidios mereu face spume;
Spune-mi ce bucata, vrei sa tai din mine,
Inima putrezita sa daruiasca miere de albine.
"Fentam Terra - Alerg"
