Scartaia bolnavicios usa intrarii
si se cutremurau peretii imbibati
de ploaia de ieri ce cade si azi.
Statea umbra lui langa geam aiurind,
nestiind ca el vede,dar nu este vazut.
In vechiul parc plangea si vantul
inganat de batrana frunza uscata;
suiera de departe un glas al nimanui,
iar in pustia gara s-a oprit pana si ceasul.
Venea si trenul deraind facandu-se pierdut,
iar saraca umbra tot astepta plangand.
Totul in jur vedea ca e pierdut,
doar el inca spera sa mai fie vazut.

2/2

Omul in negru nu mai e
nu-si va mai tine bucati din inima in mana.
"Golul" care-l privea,ca si "nimicul" sunt povesti,
iar florile ce le strangea le are astazi pe cununa.
Omul in negru nu mai e
pentru el lumea e una moarta.
Cu sufletul lui a umplut "golul" din marele "nimic",
iar altora le-a deschis drumul dandu-le tonul.

Plecati pe rand..

Pe strada ta au plecat toti,
au venit in loc numai copiii sa va planga.
E asa de gol si de amar tot locul vostru,
nici rasetele-rasete nu mai sunt...
Se-aud ecouri de-amintiri tipand,
zbatand inconstiente lovite de asfaltul umed.
L-am insemnat cu lacrimi si urme de sange din pumnul
ce strangea o veche poze din vremea aia de demult...
Cand nu erati plecati niciunul..

Pe strada ta..va duceti toti cat mai curand,
alergati unul cate unul..
va vin in loc numai copii plangand
ducandu-va dorul.

1/2

Purta in minte "nimicul" omul in negru,
facand din el lucrul cel mare ce-l are;
privea rezemat "golul" omul in negru,
transformandu-l intr-o vedere doar pentru el..
Tinea intr-o mana bucati dintr-o floare macinata,
din care inca putea sa simta parfumul,
iar intr`alta isi tinea doar o bucata din inima
ce se zbatea de una singura,pompand amaraciune.

In spectacolul nocturn,
se strang in cerc nebuni tipand,
strigand,urland dupa o blanda stralucire.
Tocmai au cazut ca o nenorocire,
de undeva de sus intr-o prapastie adanca,
visele stranii in care scaldau,racindu-i
Au fugit nebunii aiurind,
cautand pe strazi intre copacii natangi
simple umbre ce lasa urme,dar n-au gasit.

Ingenuncheati au plans si s-au vazut
doar ei-intre ei,nimeni si nimic altceva.
Numai simtind ce simte altul,il poti intelege;
atunci cand nu e posibil,pleaca capul si asculta-i plansul.

Dacă-aş fi trăsnet v-aş trăsni,
V-aş îneca dacă-aş fi apă,
Şi v-aş săpa mormântu-adânc
Dac-aş fi sapă.
Dacă-aş fi ştreang v-aş spânzura,
Dacă-aş fi spadă v-aş străpunge,
V-aş urmări dac-aş fi glonţ,
Şi v-aş ajunge.
Dar eu, deşi rămân ce sunt,
O voce-adâncă îmi murmură
Că sunt mai mult decât orice,
Căci eu, sunt....

Tristeţea trenului ce pleacă
Noi n-am trăit-o niciodată,
Căci – călători ades cu trenul –
În clipa când plecăm din gară,
Noi stăm pe loc –
Doar trenul pleacă!...


Doar trenul pleacă,
Trenul singur
Respiră,
Cugetă,
Vorbeşte,
Şi-n forţa aburilor cântă
Viteza roţilor ce creşte...


El singur,
El,
Şi numai trenul,
Creează-n urma lui distanţa,
Monotonia
Şi refrenul
Din care ne-adăpăm speranţa
Toţi călătorii spre mai bine...

Şi numai el,
Doar trenul singur,
Doar trenul ştie-anume cine
Şi câţi din cei plecaţi aseară
Putea-vom mâine,-n zorii zilei,
Bagajul visurilor noastre
Să-l presărăm, din suflet iară,
Prin gările cu firme-albastre!...