In spectacolul nocturn,
se strang in cerc nebuni tipand,
strigand,urland dupa o blanda stralucire.
Tocmai au cazut ca o nenorocire,
de undeva de sus intr-o prapastie adanca,
visele stranii in care scaldau,racindu-i
Au fugit nebunii aiurind,
cautand pe strazi intre copacii natangi
simple umbre ce lasa urme,dar n-au gasit.

Ingenuncheati au plans si s-au vazut
doar ei-intre ei,nimeni si nimic altceva.
Numai simtind ce simte altul,il poti intelege;
atunci cand nu e posibil,pleaca capul si asculta-i plansul.