Scartaia bolnavicios usa intrarii
si se cutremurau peretii imbibati
de ploaia de ieri ce cade si azi.
Statea umbra lui langa geam aiurind,
nestiind ca el vede,dar nu este vazut.
In vechiul parc plangea si vantul
inganat de batrana frunza uscata;
suiera de departe un glas al nimanui,
iar in pustia gara s-a oprit pana si ceasul.
Venea si trenul deraind facandu-se pierdut,
iar saraca umbra tot astepta plangand.
Totul in jur vedea ca e pierdut,
doar el inca spera sa mai fie vazut.