luni, 27 septembrie 2010

Plecati pe rand..

Pe strada ta au plecat toti,
au venit in loc numai copiii sa va planga.
E asa de gol si de amar tot locul vostru,
nici rasetele-rasete nu mai sunt...
Se-aud ecouri de-amintiri tipand,
zbatand inconstiente lovite de asfaltul umed.
L-am insemnat cu lacrimi si urme de sange din pumnul
ce strangea o veche poze din vremea aia de demult...
Cand nu erati plecati niciunul..

Pe strada ta..va duceti toti cat mai curand,
alergati unul cate unul..
va vin in loc numai copii plangand
ducandu-va dorul.

Un comentariu:

  1. Un sfarsit exista in orice, iar cel mai mult in viata.Pe rand pleaca, pe rand plecam,e un cerc continu.

    Imi place tema poeziei, chiar imi place.Felicitari!

    RăspundețiȘtergere