duminică, 16 mai 2010
Ca de obicei plimbandu-ma pe strazile aglomerate si galagioase priveam in jur.Soarele ii lasa locul lunei cenusii,iar noaptea se asterne.M-am oprit din drum pentru o clipa si am privit spre cer nemiscata,incercand parca sa gasesc raspunsuri la numeroasele si poate neinsemnatele mele intrebari.Resemnata,ca de fiecare data mi-am coborat privirea usor,si m-am asezat pe iarba langa un copac batran;imi placea cum se vedea totul de acolo,de jos.Urmaream lumea cum venea si pleca,observam cum timpul nu statea ci doar trecea.
In spatele copacului,pe partea cealalta era un lac intins,albastru,linistit.Mi-am inderaptat atentia spre el si-i ascultam linistea ce ma infrigura si care ma ducea cu gandul la singuratatea ce mi-era data sa o suport si care mi-a cazut pe umeri exact atunci cand eram mai putin pregatita.Voiam sa tip_sa-mi golesc mintea..si am facut-o dar ca de obicei tacuta.Voiam sa-mi las lacrimile sa-mi scalde obrazul,dar panicata mi-am dat seama ca demult e trecut timpul de cand nu mai stiam sa plang. Si am ramas acolo nemiscata o vreme indelungata..
Brusc,mi-am dat seama ca pe strada nu mai trecea nimneni,nu mai simteam nici un pas,nici o soapta.
Reusisem sa vad in departare,un om pe o banca.Era banca "mea",pe care-mi petrecusem secundele si orele,era banca de care am reusit in final sa ma desprind.Reusisem s-o uit exact cum reusisem sa-mi uit oarecum trecutul;dar acum uitandu-ma la omul de pe banca timpul venea parca inapoi si ma lovea puternic fara pic de mila si ma lasa fara aer.Imediat am izbucnit in lacrimi neconrolat,nefiind capabila sa ma stapanesc.Mi se taia respiratia,dar in acelas timp eram usurata,inca stiam sa plang.
Priveam spre banca,si la omul de pe ea-stiam ce simte si stiam ca nimic nu-l poate ajuta.Am vrut sa-l privesc indeaproape-usor am venit langa el si m-am sprijinit de un stalp si am ramas acolo fara sa ma vada.Era cu ochii atintiti in pamant,privind nedumerit in gol.Desi tacea,de fapt plangea.Ma cutremura tipatul lui tacut,si as fi vrut sa-i ofer un umar pe care sa planga,as fi vrut sa ii iau suferinta;as fi vrut sa-l eliberez de ganduri,dar eram parca incapabila..
Am inaintat spre el,si m-am asezat langa banca..am stat langa el si i-am ascultat disperarea,m-am uitat la el si m-am gasit in sfarsit pe mine.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu