Ce noapte tacuta,dar in acelas timp zgomotoasa a fost acea seara.Adia vantul si spre fereastra ma chema;am luat un scaun si am privit indelung luna de-o culoare trista si o forma ciudata,apoi mi-am coborat privirea mai jos,era o banca ce era adapostita de un copac cu frunze uscate,priveam cum frunzele se desprindeau de ramurile batrane si loveau usor pamantul umezit de ploaie.Sunetul vantului era placut si linistitor insa banca era tacuta si pustiita,era trista si nelinistita;era neatinsa si usor parasita.Usor parasita...mi`aduc aminte de o alta seara,cand pe banca erau doua suflete,un el si-o ea;desi isi sopteau le auzeam cuvintele.Erau sincere si se faceau auzite.Cuvintele ca TE IUBESC erau asa frumos folosite,erau ca o muzica pentru mine.I-am privit indelung,as fi putut s-o fac neincetat,as fi putut sa ma bucur alaturi de fericirea lor,as fii putut...
Se iubeau si erau fericiti,stateau lipti unul de altul,erau contopiti;Erau frumosi si faceau ca totul din jurul lor sa tresara.
Noaptea trecea,ei erau tot acolo,pe banca.Ploaia urma sa inceapa,am crezut ca vor pleca,dar au ramas acolo.Ei ii era frig,el a strans-o in brate si a sarutat-o pe frunte,i-a oferit de fapt inca o alta dovada de iubire,iar ea si-a dat seama cat de mult inseamna pentru el,si-a dat seama ca si-a gasit fericirea langa el;am putut sa vad ca nu voia sa-l piarda.Si orele treceau,ei erau tot acolo,eu tot langa ei.
Stiam ca vor trebui sa plece,dar stiam ca se vor intoarce iar eu voi putea din nou sa-i privesc;si i-am asteptat indelung..i-am asteptaT,dar n-au venit.
Si acum ii astept cu ochii atintiti pe banca,dar ploua si vantul bate si nu cred ca vor avea sa mai vina.Si fulgera si tuna,dar banca-i tot acolo si asteapta.