Ca de fiecare data
nevoita sa simt doar soapte
ce cad greu sufletelor uitate.
Iar imi privesc cerul
de la balconul ravasit
de atatea ganduri
ce cu el le-am impartit.
Iar cade o lacrima
si-obrazul mi-l incinge,
facand sa piara astfel
orice speranta de mai bine.
Iar te aud pe tine,
dar doar din amintire;
Iar m-ai lasat sa cad
in propria-mi dezamagire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu