"În continuu visez la calmul dinaintea furtunii
Mă bronzez, mai nou, la frumuseţea lunii
Îmi zâmbeşte acum o stea...e a mea!
Cea de lângă ea, cădea, erai tu, o mai veche stea!

Respir calm...aşa mi-ai spus să fac
Am pierdut controlul, dar tac...
În absenţa fericirii şi a iubirii,
Caut înţelesul pieirii...dar şi al privirii

Al privirii înceţoşate de lacrimi încă neuitate
Eşti ca o fantezie cu nuanţe sărate, parcă picurate
Firava speranţa...se pierde...printre cuvintele nerostite
Am rămas amândoi cu datorii...neplătite

Acum luna pleacă...se duce undeva, chemată de cineva
Probabil tu...ţi-e dor de ea...
Lasă-mi încă puţin stelele...căci e noaptea pieirii
Mâine va fi ziua iubirii...

Sau poate că NU...... "