-Dispari din casa mea sa nu te mai vad!Imi faci numai probleme,pentru Dumnezeu,dispari!

In timp ce mama nervoasa isi lua fiica de brate smucind-o cu putere,aceasta plangea in hohote,dar nu pentru ca ar fi durut-o ranile pe care mama ei i le facea in timp ce o strangea si o lovea puternic;o durea sufletul ca tocmai mama ei ii face asta.
-Dar mama,te rog ma doare.Imi faci rau,te rog!
-Irma ti-am zis!Ti-am zis ca nu te mai suport.N-o sa inveti niciodata sa ma asculti,ma faci sa innebunesc.

O palma a mai apucat sa-i dea fetei peste obrazul nadusit oricum de lacrimi,cand usa de la intrare se deschide subit.
-Magda!!Pentru Dumnezeu ce-i faci fetei,de ce-o lovesti ?Las-o!
Hai Irma vino langa mine.
-Bunico ajuta-ma,hai ia-ma la tine,tine-ma la tine te rog;i-a spus nepoata disperata printre lacrimi.

Era bunica Irmei.Numele ei era Zaira,un nume cu o rezonanta puternica pentru caracterul ei calm si bland.Dadu-se viata a trei copii,insa doar doi erau langa ea;unul o parasise din cauza neintelegerilor si datorita influentei proaste a sotiei asupra lui.Asta era oful ei cel mai puternic,de ani de zile;Nu a reusit sa-l tina langa ea pe al treilea copil.
Magda era fata ei,care la randul sau avea doua fete:Eda si Irma.Pentru Irma avea o iubire speciala,una puternica.O iubea ca pe fata ei.

-Dar ce s-a intamplat?Hai potoleste-ti lacrimile si explica-mi cu calm;spune bunica mangaind usor fruntea nepoatei.
-Nu vreau sa spun ce s-a intamplat,vreau sa ma iei la tine.Aici nu mai pot sta,nu mai rezist.
-O sa te iau la mine o vreme,acum opreste-ti lacrimile stii bine ca nu ai voie sa plangi.

In timp ce Zaira purta discutia cu Irma,Magda s-a retras in camera ei,asezandu-se pe marginea patului gandind.Era o femeie puternica,nu-si lasa sentimentele sa fie vazute. Astfel se explica faptul ca nici in momentul de fata nu lasa lacrimile sa-i dea navala pe pometi.S-a chinuit sa creasca singura doi copii,a fost alungata de sotul ei cand Irma avea doar 4 ani.Isi aduce mereu aminte de clipa in care a a fost data afara din casa fara nimic.La 3 dimineata,cauta disperata pe Podul Grant o modalitate de a ajunge din Bucuresti la mama ei,Zaira.Avea sa se intoarca mai tarziu sa-si ia copiii care ramasesera la tatal lor.
Acum,Irma are 14 ani,iar Eda 11.Era bucuroasa si mandra ca a resusit sa-si gaseasca o casa a ei si ca a izbutit sa-si creasca fetele,dar era constienta de faptul ca fara mama ei nu putea reusi.Tocmai de asta nu trecea peste cuvantul ei.

-Gata bunico,am terminat.Hai sa mergem,spune Irma zambind usurata.
-Mergem fetito,dar nu inainte sa-ti iei la revedere de la mama.E in camera ei,eu astept aici.

-Aaa?Mama? spune Irma din pragul usii.
Plec cu bunica,o sa revin peste o saptamana sau doua..sau poate cine stie...
-In regula,zice Magda incercand sa para stapana pe sine.Ii era greu,dar nu putea sa lase adevarul din ochi sa se vada.
Ai grija ce faci!S-o asculti pe bunica.
-Da mama,saru`mana.

Nici nu s-a mai uitat in spate dupa ce si-a luat la revedere,se simtea usurata in sfarsit.Mai era putin din vacanta de vara si se bucura ca avea sa si-o petreaca departe certuri,voia sa uite tot.Dar o lacrima ii sta in coltul ochiului cand isi da seama ca nu avea sa uite prea curand.Ranile facute de mama se simteau abia atunci,o dureau ingrozitor,dar si-a zis ca o sa treaca.
Vazand ca bunica ei iese cu Irma din scara blocului,Eda vine alergand spre ele.Sare in bratele Zairei,luandu-si apoi la revedere de la sora ei.
Eda era sora mai mica a Irmei,isi petrecea timpul in fata blocului jucandu-se incotinuu,bucurandu-se de vacanta ramasa.Era tot timpul cu zambetul pe buze,opusul surorii ei mai mari .

-Mor de nerabdare sa ajungem la tine.
-Of cat ma bucur sa te vad zambind,Irma.
Hai aseaza-te pe banca langa mine sa asteptam autobuzul,trebuie sa apara dintr-un moment in altul.
-Bine.
Ajunse pe strada unde locuia Zaira,Irma nu-si mai incapea in piele de fericire.Era o straduta micuta,dar pomii mari ce o umbreau,iarba verde si pasarile care ciripeau necontenit o faceau sa para inzecit de mare.

Si-a petrecut restul vacantei la casa bunicii,iar asta a mai alungat putin din amarul ramas din clipa in care a avut acea cearta cu mama ei.Pentru Irma nu mai conta nimic,scoala urma sa inceapa,si era constienta ca ultimul an de gimnaziu era important pentru urmatorul pas,liceul.
A venit si ziua de 15 septembrie,iar Irma a asteptat-o nerabdatoare pentru faptul ca scoala i se parea mai buna decat sa stea acasa certandu-se cu Magda din lucruri marunte.Si-a revazut colegii;pe unii ii mai intalnisera in timpul vacantei dar tot ii lipseau.
Asezati in banci,asteptand dirigintele sa apara schimbau impresii despre vacanta.
Irma statea singura in banca a 4-a;nu avea coleg de anul trecut.Fusese pedepsita de catre diriginte pentru o prostie pe care o facuse.Desi era cea mai buna eleva din clasa dirigintele nu a ezitat sa o pedepseasca.
Crina,cea mai buna prietena a Irmei ia loc pe locul liber din banca ei.
-Hei Irma,lasa-ma sa te iau in brate;mi-era dor sa te vad,spune Irma cu un zambet larg .
-Buna Crina,si mie mi-era dor sa te vad.Se pare ca o sa avem un an greu,nu sunt prea entuziasmata in privinta asta.
-Glumesti?Eu ar trebui sa-mi fac probleme.Tu stai calma,nu-ti faci griji;sti ca o sa te descurci.
Crina era mereu plina de optimism si de cuvinte bune pentru ceilalti.Radia intotdeauna de fericire,iar chipul nu schita nici un fel de oboseala.Irmei ii era mereu un ajutor de nadejde.
-Irma eu te las pentru moment.Merg sa mai schimb doua-trei cuvinte si cu alti colegi.
-In regula,vorbim mai tarziu.

Ramasese iar singura,dar nu-i displacea acest lucru.Privea forfota din jur,si era amuzata de baietii din clasa ei,care se strangeau in spatele clasei si discutau tot de felul de chestii entuziasmati.
Intr-un final vazand ca dirigintele intarzie, plictisita,pune capul pe banca sprijinindu-se pe maini.Ramane asa o vreme,cand pe umar simte o atingere si se ridica curioasa sa vada cine e.
-Aaa...George.Tu erai.Nu te-am vazut deloc in vacanta asta,chiar m-am gandit la tine.
-Pai am fost plecat toata vara,n-am mai avut cand sa vorbesc cu vreun coleg.Mi-a fost dor de clasa asta,de colegi ,dar nu prea stiu cum o sa-ti sune:Mi-a fost dor de tine;

George nu era un baiat timid nici pe departe,dar cand vorbea cu Irma il deranja ca intotdeauna parea un prostanac in fata ei.O placea si se intreba si cum ajunsese sa se inteleaga bine cu fata cu care se certa mereu.

-A sunat bine cred.Nu-ti face griji.Ia loc si stai langa mine,oricum cred ca anul asta tot singuri o sa stam in banca.
George bufneste in ras,amuzat de faptul ca el chiar uitase de faptul ca fusese si el pedepsit.
-Ai dreptate Irma,sper sa ne retraga pedeapsa anul asta,nu mai suport sa fiu ascultat la fiecare ora.

George statea tot singur in banca,dar in spatele Irmei.Erau amandoi pedepsiti,pentru gluma facuta pe seama dirigintelui.Acesta preda trei materii,iar ei erau ascultati in fiecare ora din lectia de zi.Li se parea obositor,cel putin Irmei asa i se parea.Ea facea in ambitia dirigintelui pentru a-i demonstra ca pedeapsa data nu era una grea.Pornise un fel de “razboi” impotriva profesorului,dar nus-i dadea seama ca pedeapsa data ii facea un bine.Irma reusise sa devina cea mai buna eleva din clasa.Pentru George era ceva mai usor;nu invata deloc acasa,se uita in clasa putin peste lectie.

-De ce nu mergi sa stai de vorba cu baietii ?intreaba Irma mirata.
-O sa am timp destul sa stau si cu ei ,oricum sunt satul de chestiile ce le spun.
Ma gandesc la faptul ca e ultimul an ,stii si ....sunt asa pus pe ganduri ,intelegi?

Isi dorea nespus sa-i spuna Irmei ce mult o place,dar nu avea curaj.Se citea in ochii lui teama ca poate dupa anul asta,nici macar nu o va mai vedea,si ca fiecare o sa uite unul de altul.Era singurul baiat din clasa care se maturizase din toate punctele de vedere,si putea gandi rational.Mai placuse alte fete,iar in fata lor nu era atat de temator;ba chiar era genul de baiat care isi urmarea scopul ,apoi lasa totul balta.Ii era frica sa n-o piarda,dar isi zicea ca are la dispozitie un an.

-Inteleg perfect.spune Irma si ii zambeste fortat,incercand sa-l scoata din starea de atunci.


-Mergeti la locurile voastre acum ! striga dirigintele din fata usii,apoi se indreapta spre catedra nemultumit.
Buna ziua.Ramaneti in picioare,vreau sa ma uit mai bine la voi.Se pare ca ati mai crescut in vacanta asta,sau mi se pare mie?Clar nu mi se pare,uitati-va la Daniel,nu se mai opreste din crescut.

Iar apoi,din spatele clasei se auda o voce infundata:
-Sigur ca nu se mai opreste.Nu se mai opreste din crescut in latime,uitati-va la el doar.
-Alexandru!Ia loc in banca,nu-mi vorbi neintrebat.
Anul asta am de gand sa fiu si mai dur cu voi,e nevoie.
Irma si George!Voi doi ramaneti in picioare,restul luati loc.
Consider ca pedeapsa a fost pe masura faptelor voastre si ca nu veti mai fii pusi pe glume infantile,ne-am inteles?!

Niciunul nu raspundea nimic,iar in clipa urmatoare profesorul se indreapta spre banca lui George lovind-o puternic cu palma.
-Ne-am inteles?
-Ne-am inteles.
-Tu Irma ce ai de zis?
-M-as fi putut invata cu pedeapsa ce altceva sa zic
-Cu siguranta ca te-ai fi putut invata.Vreau sa-ti ceri iertare.
-Sigur.Imi cer iertare,spune Irma privind fara nici o urma de resentimente.
-Bine ,luati loc acum.
Aaa..sa nu uit.
George,pentru ca pedeapsa v-a fost ridicata poti veni cu o banca mai in fata.Vei sta langa Irma.
-Bine,domnule diriginte.

Vazandu-se unul langa altul se privira amuzati,iar George nu-si incapea intr`adevar in piele de bucurie.Era convins ca ceva bun avea sa se intample intr-un final.

-Maine veti primi manualele.Ce altceva as putea sa va mai spun,decat succes.
Aveti de tras anul asta,trebuie sa munciti din greu,le zambi dirigintele apoi iese din clasa.

-Eu plec George,ne vedem maine la scoala.
-Sigur,pa-pa.Ne vedem maine.

Desi pana in curtea scolii puteau merge amandoi,nu a fost asa.Fieare a ajuns la casele lui ,asteptand ziua urmatoare.

-Saru`mana.Am ajuns,tipa Irma intrand pe usa.
-Buna mama,ce faci? Gata scoala?
-Gata.Maine o sa primim manualele,si am fost avertizati ca o sa avem un an greu.
-Sunt convinsa ,dar eu am incredere in tine in privinta asta,spune Magda pe un ton calm
-Uite ,chiar ma bucur ca macar in privinta asta ai incredere.
-Imi reprosezi cumva ceva Irma ?Ce incerci sa spui?
-Nu incerc sa spun nimic mama,stai linistita.Ce ai de mancare?


-Ce faci Eda in camera mea?Dupa ce scotocesti atat?
-Nu mai tipa asa la mine.Caut un tricou.
-Si presupui ca ai sa-l gasesti la mine in dulap?Hai iesi din camera.

Sora ei mai mica ii facea mereu probleme,dar o iubea chiar daca nu-i arata.Eda era cea care mai inveselea atmosfera in situatii incarcate.

Cand ceasul de trezire a inceput sa sune Irmei ii veni greu sa se ridice din pat,dar era constienta de faptul ca tragand de timp nu va rezolva nimic.
Ajunge la scoala si se aseaza in banca.Mereu era acolo mai devreme decat trebuia.Ii placea linistea de dinaintea venirii colegilor in clasa.Se intalnea mereu cu Georgiana si Marius ,care ajungeau si ei la fel de devreme insa nu schimbau nici o vorba intre ei.Pur si simplu se asezau in banci si priveau asteptand.


-Bine copii,haideti sa facem o analiza pe fraza de sus,de la pagina 4 daca tot ati primit manualele.Trebuie sa incepem cu o recapitulare,spune profesoara de romana zambind.
Incepeti sa scrieti,apoi vom corecta impreuna.

-Pentru Dumnezeu,hai George scrie ceva.Eu aproape am terminat,spune Irma mirata de nepasarea colegului ei.
-Nu am nici un chef sa scriu.M-am saturat.
-Te-ai saturat? Dar abia a inceput anul,hai scrie.
Uite,ia de la mine macar.Nu vreau sa incepi anul prost.
-De ce ti-ar pasa tie de mine ?zice George uitandu-se la ea pierdut.
-Pentru ca-mi pasa pur si simplu.Ia si scrie.

-Ati avut destul timp sa rezolvati,spune profesoara uitandu-se la ceas.
Crina!vino la tabla.Restul faceti liniste si fiti atenti.

-Uite vezi,Irma? Am scris degeaba,nici macar nu se uita la ce-am scris.
-Te rog sa nu ma enervezi,nu e cazul.
-Nu vrea sa te enervez,am spus ce cred si ce simt. Apoi George isi duce mana peste mana ei.
Irma reactioneaza la gestul lui,dar nu intr-un mod urat.Il ia de mana si o tine strans intreaga ora.Nici nu intelegeau de ce se intampla asta,dar se intampla ,iar George se bucura in sinea lui nespus de mult.
In timpul pauzei nu s-au clintit din banca,iar Irma simtea si ea ca-l place chiar daca era stangaci prin faptele lui.Ea il vazuse altfel pana acum si vazand ca e schimbat se intreba daca nu cumva e din cauza ei.
Zile in sir s-au purtat frumos unul cu altul,la scoala le mergea bine,iar George se schimbase.Datorita rugamintilor Irmei incepuse sa se descurce si cu invatatul.Ea ii facea si temele daca era nevoie,dar nu-i dadea voie sa lase totul balta.
Se intelegeau mai bine decat era cazul si George simtea ca trebuie sa mearga mai departe.

-Irma vreau sa vorbim,vino.
-Sigur,imediat.
Crina,vorbim mai tarziu.

-Da. Despre ce vrei sa vorbim ?
-Uite.Sti si tu ca te plac si stiu ca si tu simti la fel.
Ma simt ca un bleg in fata ta cand trebuie sa-ti vorbesc mai serios.
Nu ma pricep la vorbe,dar lasa-ma macar sa te iau in brate,si promite-mi ca ma lasi sa ma apropii mai mult de tine.
-Bine George.Ia-ma in brate atunci si nu mai vorbi daca iti e mai usor.

Cand a luat-o in brate a simtit cat de sincere fusesera cuvintele lui,iar el o strangea puternic nevrand sa-i mai dea drumul.Stiau ca erau doar doi copiii si ca traiau dragostea aia trecatoare de la inceput,cel putin Irma stia lucrul asta.

-Nu ma las pana nu alung timiditatea asta care ma face sa par un bleg uneori.Nu ma recunosc cand sunt in fata ta.
-Lasa cuvintele.Asa se intampla cand incerci sa aranjezi totul dinainte,spune Irma zambindu-i.
E bine sa mearga totul de la sine,oricum ce poate fi asa serios la varsta noastra?
-Poate ca ai dreptate,nu te contrazic.
-Nu vreau sa facem greseli George,ne facem sperante aiurea care oricum vor fi trecatoare.
Sunt atatea fete,uite si aici in clasa sunt.
Uita-te la ea,ce are diferit fata de mine?
-Irma,nu incerca sa ma intorci.Nu te compari cu nimeni.
Nu iti spun ca te iubesc,sunt deja cuvinte mari,dar pe tine te plac.
Ce are ea diferit de tine? Pai uita-te la ea doar.Tu esti mai frumoasa Irma,iar ea nu are mintea ta.
De ce sa tanjesc dupa alta?
-Bine ,hai sa mergem acasa;zice Irma indignata.

Mereu ii lasa Irmei un gust amar.Ii era frica sa nu depaseasca limitele si sa-i fie greu apoi.Nu avea de gand sa-l lase sa se apropie mai mult de ea,credea si era convinsa ca stie ce face.
Trecusera saptamanile una dupa alta,iar cei doi erau in aceleasi relatii.Mai ramasesera 3 saptamani de scoala,iar totul decursese bine pentru amandoi,iar George simtea ca trebuie sa faca mai mult.

-Ce faci ? spune George strangand-o ca intotdeauna puternic in brate.
-Pai incerc sa rezolv niste chestii,tu ce faci ?
-Ma gandeam la tine si daca e bine ce urmeaza sa fac.
-Si ce vrei sa faci ma rog?
Si baiatul se apropie de ea,incercand sa o sarute,dar spre mirarea lui e respins.
-George,iarta-ma ,dar nu.
-Irma eu nu ma las,iti jur ca nu ma las asa usor.
Ma multumesc si cu un sarut pe obraz pana atunci.
-Mai sunt 3 saptamani de scoala,iar apoi o sa uitam unul de altul.
De ce sa ne complicam degeaba?spune Irma descurajata.
-De ce spui asta...stii bine ca...
Irma il intrerupe:
-Opreste-te.E de ajuns.
Nu ma privi trist,iti promit ca o sa fie bine,da?
Acum trebuie sa ne concentram in astea 3 saptamani.
-Nu Irma.Am facut toate astea pentru tine.
Si ce daca au mai ramas 3 saptamani ?Nu-mi pasa.
O sa-ti arat ca pentru tine am facut totul,nu ma intereseaza de mine.
-Dar...
George! Vino inapoi.



In urmatoarele doua saptamani baiatul nu a mai venit la scoala,adunase mult absente,iar Irma era ingrijorata pentru el.A aparut in ultimele 3 zile din ultima saptamana ca sa fie sigur ca lucrurile sunt in regula.
Erau in curtea scolii ,iar ea a alergat spre el.

-Hei George,mi-am facut griji unde-ai tot umblat?
El o privea absent,si parca se incarca cu imaginea ei.Voia sa fie ultima data cand o pivea,sa poata sa uite.


Trecuse si anul acela din scoala,iar vacanta venise.Intrasera amandoi la liceu,dar separati.Nu se mai vazusera,dar cel putin Irma se mai gandea la el.Credea ca e mai bine asa.
Se inchidea in camera si ramanea in fata calculatorului,pierzand noptile.Le pierdea si in timpul scoliii,dar acum din lipsa de ocupatie nu facea altceva,decat sa joace pe un site de socializare.Asa ar zice unii ca e site-ul ala,desi Irma juca un joc ca sa-i treaca timpul mai rapid.
Certurile cu mama ei continuau,si se inchisese in ea mai mult decat o facea de obicei.
Intr-o seara a iesit in parc,sa se plimbe linistita;dar s-a facut foarte tarziu,iar ea a uitat sa se mai intoarca acasa.Cand in sfarsit s-a simtit obosita s-a intors,dar i s-a pus in cale un barbat inalt,solid pe care nu-l cunostea.
-Lasati-ma sa trec.Ce s-a intamplat?
-Nu s-a intamplat nimic ce sa se intample?
Stai linistita.spune omul care parea ca are ochii innebuniti.
-Atunci lasati-ma sa trec. Tipa fata speriata.
-Sti bine ce vreau sa fac,nu te minti,
Atunci,Irma cade speriata fara nici o picatura de speranta la pamant,intrebandu-se DE CE?



Dimineata,Magda o astepta alarmata pe fata acasa.Era nelinistita si spera ca Irma sa fie bine,dar nu-i trecea prin gand de ce i se intamplase fetei.


-In sfarsit.Unde mi-ai umblat ?

Fata era absenta,dar lacrimile si le stersese la intrarea in bloc.

-Am...am fost….
Am fost in parc mama,am stat cu fetele in parc.
-Toata noaptea ? Ce inseamna asta?
-Dispari din fata mea.Nu mai am putere nici sa te cert.
Mergi in camera ta.


N-a avut putere sa-i zica mamei ce i s-a intamplat,dar a simtit ca poate sa tina pentru ea greutatea asta.A ramas si vara aceea inchisa in camera,in fata calculatorului..gandindu-se ca daca George ar fi fost cu ea nu i s-ar fi intamplat nimic.Si se invinovatea,dar degeaba.Simtea ca totul s-a dus,s-a pierdut.
A reusit sa termine si primul an de liceu,dar lucrurile au ramas la fel pentru ea.Oricum,ce putea sa mai ceara.
Avea nopti pierdute,lacrimi care curgeau siroaie;”avea tot”




Cand a implinit 16 ani,primul “LA MULTI ANI”,l-a primit de la cine nu se astepta,si asta i-a mai alungat putin din tristete.
Acum poate isi pierde noptile,dar nu le considera o pierdere,cand simte ca cineva se gandeste la ea. Si mai ales ca a reusit s-o faca sa se gandeasca la el.Totul pare mai frumos si mai linistit...dar ea simte ca totul e trecator si-or sa vina altele.

Acum bunica nu mai e,si nu mai are cine sa-mi ia apararea cand e greu,dar stiu ca ma iubeste.
Certurile continua,dar m-am obisnuit si cu raul care pare necesar cateodata.
Baiatul pe care l-am placut si pe care nu l-am tinut langa mine,m-a uitat intr-un final spre binele lui.L-am uitat si eu ,stiam ca asa merg lucrurile,toate trec.

Acum e acum,si cred ca e bine .Si vreau sa cred ca daca am ceva o sa pot sa pastrez pentru mine.Nu merit ce am acum,dar sunt egoista dintotdeauna.
Sunt convinsa ca orice s-ar intampla,n-am sa uit ce e acum.