Scartaia bolnavicios usa intrarii
si se cutremurau peretii imbibati
de ploaia de ieri ce cade si azi.
Statea umbra lui langa geam aiurind,
nestiind ca el vede,dar nu este vazut.
In vechiul parc plangea si vantul
inganat de batrana frunza uscata;
suiera de departe un glas al nimanui,
iar in pustia gara s-a oprit pana si ceasul.
Venea si trenul deraind facandu-se pierdut,
iar saraca umbra tot astepta plangand.
Totul in jur vedea ca e pierdut,
doar el inca spera sa mai fie vazut.

2/2

Omul in negru nu mai e
nu-si va mai tine bucati din inima in mana.
"Golul" care-l privea,ca si "nimicul" sunt povesti,
iar florile ce le strangea le are astazi pe cununa.
Omul in negru nu mai e
pentru el lumea e una moarta.
Cu sufletul lui a umplut "golul" din marele "nimic",
iar altora le-a deschis drumul dandu-le tonul.

Plecati pe rand..

Pe strada ta au plecat toti,
au venit in loc numai copiii sa va planga.
E asa de gol si de amar tot locul vostru,
nici rasetele-rasete nu mai sunt...
Se-aud ecouri de-amintiri tipand,
zbatand inconstiente lovite de asfaltul umed.
L-am insemnat cu lacrimi si urme de sange din pumnul
ce strangea o veche poze din vremea aia de demult...
Cand nu erati plecati niciunul..

Pe strada ta..va duceti toti cat mai curand,
alergati unul cate unul..
va vin in loc numai copii plangand
ducandu-va dorul.

1/2

Purta in minte "nimicul" omul in negru,
facand din el lucrul cel mare ce-l are;
privea rezemat "golul" omul in negru,
transformandu-l intr-o vedere doar pentru el..
Tinea intr-o mana bucati dintr-o floare macinata,
din care inca putea sa simta parfumul,
iar intr`alta isi tinea doar o bucata din inima
ce se zbatea de una singura,pompand amaraciune.

In spectacolul nocturn,
se strang in cerc nebuni tipand,
strigand,urland dupa o blanda stralucire.
Tocmai au cazut ca o nenorocire,
de undeva de sus intr-o prapastie adanca,
visele stranii in care scaldau,racindu-i
Au fugit nebunii aiurind,
cautand pe strazi intre copacii natangi
simple umbre ce lasa urme,dar n-au gasit.

Ingenuncheati au plans si s-au vazut
doar ei-intre ei,nimeni si nimic altceva.
Numai simtind ce simte altul,il poti intelege;
atunci cand nu e posibil,pleaca capul si asculta-i plansul.

Dacă-aş fi trăsnet v-aş trăsni,
V-aş îneca dacă-aş fi apă,
Şi v-aş săpa mormântu-adânc
Dac-aş fi sapă.
Dacă-aş fi ştreang v-aş spânzura,
Dacă-aş fi spadă v-aş străpunge,
V-aş urmări dac-aş fi glonţ,
Şi v-aş ajunge.
Dar eu, deşi rămân ce sunt,
O voce-adâncă îmi murmură
Că sunt mai mult decât orice,
Căci eu, sunt....

Tristeţea trenului ce pleacă
Noi n-am trăit-o niciodată,
Căci – călători ades cu trenul –
În clipa când plecăm din gară,
Noi stăm pe loc –
Doar trenul pleacă!...


Doar trenul pleacă,
Trenul singur
Respiră,
Cugetă,
Vorbeşte,
Şi-n forţa aburilor cântă
Viteza roţilor ce creşte...


El singur,
El,
Şi numai trenul,
Creează-n urma lui distanţa,
Monotonia
Şi refrenul
Din care ne-adăpăm speranţa
Toţi călătorii spre mai bine...

Şi numai el,
Doar trenul singur,
Doar trenul ştie-anume cine
Şi câţi din cei plecaţi aseară
Putea-vom mâine,-n zorii zilei,
Bagajul visurilor noastre
Să-l presărăm, din suflet iară,
Prin gările cu firme-albastre!...

Să scap de secunde şi să uit de ticăit,
am plecat tot mai departe fugind şi aiurind.
Am dat de o banca cu scândură putrezită
prinsă-ntre doi copaci şi o floare veştejită.
Era o veche imagine de care mi-era frică,
şi n-am putut să opresc lacrima
din colţul ochiului ce pică.
Cei doi copaci mi-au zis:
Suntem doi..tu,esti doar una,hai pleacă.
Uite..ia floarea in mână de poţi...sau
Aşeaza-te pe bancă şi vezi dacă mai ai vreun loc
Când am luat floarea s-a facut scrum in pumnul strâns tare
iar banca-mi scârţâia în urechi urlând la fiecare boare.
Era felul lor de-a spune:
Ţi-a trecut timpul,
iar în fuga ta,rătăcind pe loc
te-a îngenuncheat totul.
Dar eu nu vreau să plec capul,
cer dreptul la jeg şi la ziua de câine
ca să-mi plâng rătăcirea când ma cheamă ziua de mâine.
Mă aşteaptă negrul fără limite acum,
să-l trec in contul vieţii gri cât mai curand
căci ce mai...ei sunt doi-eu sunt doar una,
şi i-am dezamăgit c-am ajuns prea târziu...

Cât de târziu...

Ceilalţi lupi m-ar sfâşia, dacă ar şti că urletul meu e, în realitate, un plâns.

Si ce simplu mi-ai fii

Altceva nu-i nimic
Si mereu ma complic
Si ce simplu mi-ar fi,
Daca nu te-as iubi.
Daca m-as lua dupa pretexte,
daca-as trage unde e usor,
nici nu trebuia s-aud de tine
si-mi era mai de folos sa mor.
M-am bagat de buna voie sluga,
dragostei morale ce ti-o port,
dar pricep ca mi-ar fi fost rentabil
sa privesc destinul ca pe-un sport.
Nu-i o simpla incapatanare,
pentru un ambitios pariu,
dar aleg o cale complicata,
tocmai din motivul ca sunt viu.
Eu detest relatia burgheza,
decorata circumstantial,
ma inchin la legile naturii
si salut iubirea, ca scandal.
Mama ei de viata prefacuta,
tatal ei de soarta la mezat,
te iubesc in felul unui traznet,
te prefer asa cum s-a-ntamplat.
Greu imi e si greu iti e si tie
cu acest fel de a trai al meu,
totusi, vreau sa stii ca, din pacate,
dragostea e o dificultate,
fara care-ar fi cu mult mai greu.

Uite cu ce litere mari iti scriu...

Iarta-ma daca iti scriu cuvinte mai lungi
decat ceva ce ar fii trebuit sa fac atunci.
Am gresit,am rupt ceva din tine si simt ca taci
prea mult cand de fapt ar trebui sa-mi spui
ca nu ma ierti,ca am gresit si c-am pierdut.

Uite cu ce litere mari iti scriu..

 

TE IUBESC.

De ce ti-e frica?Hai spune-mi

Eu vad prea putine,dar indeajuns sa stiu sa le explic.

Hai..vino aproape sa-ti spun,

nu rade!!Citeste-nainte.

Asculta ce vaiet imi canta toamna-n urechi,

cum tipa si vrea sa imi spuna

c-au trecut doua veri alergand cu o toamna de mana.

Altceva ce ai vrea sa-ti mai zic?

Mergi si alege o banca....oricare.

Ramai pe ea si-am sa ma fac prezenta,

dar nu acolo-impartind-o.

Nu tresari,nu inseamna ca n-am sa apar pe banca,

Asa mi-ai fost si tu in fiecare noapte grea-departe

si totusi langa mine.

Ai vazut?Nimic nu se schimba.

Ti-o spun clar noptile reci

ca si fata ta din oglinda.

N-as vrea demoni din mine sa ascult,
Insa m-a blestemat o stea, si ma priveste,
Din inaltul cerului,cum catre tine-ntind,
Mana, dar ea nu te gaseste.