"EXCHANGE."

A mai vazut vreunul din voi,oameni cu zambet,chiar unul sters pe chip ?
Aratati-mi mie la el..sau la el,care merge cu capul plecat pe strada
ca stie sa-si deseneze pe buze chiar cel mai banal suras;
sa-mi aduca cineva chipul lui,sa-mi puna omul in fata;
vreau sa ma incarc,nu vreau mult..doar putin sa-mi dea din sclipirea lui.

Ma gandeam,cum gandesc intotdeauna,noaptea,
sa dau la schimb ceva al meu..orice..
Si sa primesc o zi sau poate doua o farama de bucurie dintr-un suflet curat,
nu murdarit si calcat in picioare de gunoaiele ce-mi compun mie viata,
in special pe meritul meu.
Cum gandurile mele imi pleaca din minte si suflet,
se intorc mereu caci nu le primeste nimeni si nici nu mai vreau;
Se intorc mereu ca niste sageti ascutite,intotdeauna se propaga-n pereti
si tipa ca le tin ca intr-o cusca in intunericul meu.

E imposibil si adevarul meu doare oricat as evita:
Cine sa vrea sa se innece in lacrimile mele?

Si cine sa vrea sa intre-n lupta cu ce simt eu ?
Am spus cu voce tare cele doua intrebari,iar linistea care mi-e sora a acoperit
melodia lenta de pe fundal cu urletul greu;
n-am inteles nimic,m-au surzit doar niste sunete acute-n timpan...

Stiu raspunsul,intotdeauna sunt nevoita sa-l am pan` la urma tot eu;
nu ma doare ca-l stiu pe cel la cele doua intrebari,atat cat ma doare ca-l stiu pe cel de la prima intrebare :Nimeni.

Nimeni n-a vazut,deci nimeni n-o sa vrea.