Mi-e mana slabita chiar si acum
cand pe simplul stilou il ghidez sa contureze
ganduri bolnave cu apasari de om nebun
ce traieste din samanta lacrimilor murdare
imprastiate si ieri si astazi pe drum.

Cand corpul acesta bolnav vrea sa ma lase,
iar picioarele refuza a-mi indruma pasii,
inchid ochii crancen incercanati
si las inima ce bate mai slab si mai slab
sa rasufle dormind linistita.

Intr-un colt...in ultimul din lume m-as refugia,
sa fug de voi,oameni salbatici
ce va hraniti din simpla inima a cuiva
ca niste niste caini insetati de egoismul
ce curge rosu in venele voastre.

Nici n-am pretins vreodata lucruri mari,
si n-am cerut sa imi descoperiti iubirea,
m-ati dezvelit in schimb cu incapatanare,
sa-mi aratati ca zace-n mine acoperit de praf
acel cuvint numit "iubire".

Nu va detest c-ati luat ce e mai bun din mine,
dar nici nu va mai vreau rasul bolnav
sa imi pateze ultima speranta ratacita,
printre regulile absurde
ale unui joc bolnav.

Ma doare durerea ochilor mei,
batuti tot mai des de ploaia acida.
Ajunge!E vremea plecari,m-ati invins!
In batalia asidua in care tot am luptat,
s-a dovedit ca ati castigat.

Vreau simpla liniste a unei camere goale,
in care sa am doar un pahar de apa si-un pat,
iar pe perna sa am asezata o carte
in care cu litere de moarte sa se scrie detaliat,
ca s-a pierdut lupta-n propriul front mai tarziu dominat.

As vrea sa se prezinte in filele patate,
cuvinte ce ofera imagini abstracte:
un om afundat in coltul intunecat
si un altul ce-si loveste dusmanul
ce se afla cu capul plecat.

Repet printre lacrimi,nu le dau stapanire,
ati abuzat de faptul ca in mine zacea iubire.
M-ati citit ca pe-o carte deschisa fila cu fila,
si mi-ati luat masca ce-o purtam cu ardoare
sa ma apar de voi,lume jivina!

Strig la voi pentru ultima data,m-ati ruinat!
E ultimul tipat,si e tot de durere...
Vreau sa se simta urletul unui om resemnat,
ce-si striga bietul suflet injunghiat,
care zace inconstient fara putere.

Odata cu ea ati murit si voi,
si da,mie mi-a murit doar iubirea,
insa voi veti ramane din urma mai tristi si mai goi,
asemenea umbrelor ce striga-nfundat
ca vor si ele cu ardoare-napoi.


N-aveati dreptul la nici o farama infirma,
din inima cuiva,dar s-o calcati in picioare??
Va intorc obrazul insa,sa ma loviti iar
caci suntem OAMENI..of..OAMENI..
si ne mancam intre noi.