Poate e prea devreme sau poate judec eu gresit,
dar cand doar gandul mi-e singura preocupare
ma duc cu el cat pot de inapoi
si-l plimb pe dinainte,catre imagini ale vietii ce-o s-o am.


E greu cand ma izbesc,copil fiind de peretii altor decenii,
vad langa mine alta lume-usor schimbata,
plimbandu-ma prin ea ca un strain.


M-am gasit pe o banca in vreme de toamna,
cuprinsa de frig, cu chipul napadit de cute adanci,
ce erau desenate sub puterea anilor trecuti,
creionate in santuri ce deliberau cu stupoare-
sentinte finale.


Priveam la copii si la jocul loc nevinovat,
iar in jur imi scartaiau in urechi,leagane
ce aratau ca au fost acolo si-n vremea mea,
cand nu vedeam si nu voiam sa vad cu incapatanare,
ce bine e sa fii copil.